Săptămâna Patimilor. Tradiţii şi obiceiuri la români

Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Mare, vine după cele 40 de zile în care ortodocșii postesc, fiind o săptămână distinctă a postului pentru că amintește de patimile Domnului Iisus Hristos din aceste zile. În această săptămână, se arată în rânduielile canonice, se ajunează, adică nu se mănâncă nimic până ce nu apune soarele.

Luni, Marți și Miercuri, sunt trei zile mari și sfinte pentru că reamintesc sensul eshatologic al Paştelui.
Joi se marchează cea din urmă Cină a Domnului cu ucenicii Săi și trădarea lui Iuda, iar a cincea zi, vineri, numită și “Paștile Crucii” reprezintă începutul Paștelui, e Trecere. În ziua de sâmbătă tristețea devine bucurie prin omorârea morții.

Luni, din această zi încep Sfintele Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos.

Iosif cel preafrumos, fiul cel mai mic al patriarhului Iacov, născut din Rahila, este icoană a lui Hristos, pentru că, asemenea lui, și Iisus a fost invidiat de iudei, a fost vândut de ucenicul său cu treizeci de arginţi, a fost închis în groapa întunecoasă a mormântului. Tot în această zi se pomeneşte smochinul neroditor, blestemat de Hristos să se usuce.

Marţi, în Săptămâna Patimilor

– se face pomenirea celor zece fecioare. Este o pildă care spune povestea fecioarelor “cuminţi” şi a celor “nebune”. La întâmpinarea lui Hristos, cinci fecioare L-au aşteptat cu candela plină cu ulei, iar celelalte cinci au avut candela fără ulei. Candelă fără ulei reprezintă realizarea de sine în totală nepăsare faţă de ceilalţi, iar candela cu ulei reprezintă evlavia însoţită de milostenie.

Miercurea Săptămânii Mari

– se face pomenirea femeii păcătoase care, în dorinţa de a i se ierta păcatele, a spălat cu lacrimi şi a uns cu mir picioarele Mântuitorului, înainte de Patima Sa, ca simbol al pocăinţei şi îndreptării omului păcătos.

Joia Mare

– se prăznuiesc patru lucruri: Spălarea picioarelor, Cina cea de Taină, Rugăciunea din Grădina Ghetsimani şi Vânzarea şi prinderea Domnului.

Vinerea Mare

– ziua de pomenire a înfricoşătoarelor Patimi ale Mântuitorului şi de mărturisire a tâlharului celui recunoscător care a dobândit Raiul. Patimile Domnului sunt numite sfinte, mântuitoare şi înfricoşătoare: “sfinte” pentru că Cel ce suferă este Fiul lui Dumnezeu, “mântuitoare” pentru că şterg păcatele întregii lumi şi “înfricoşătoare” din cauza coordonatelor naturii, care s-au schimbat la răstignirea lui Hristos. În aceastã zi nu se săvârșește Liturghia pentru că însuși Mielul lui Dumnezeu este jertfit acum. Seara se săvârșește Denia Prohodului Domnului, care este ultima treaptã a tânguirii pentru Hristos, înainte de Învierea Sa. Se înconjoară de trei ori biserica cu Sfântul Epitaf, semn al celor trei zile petrecute în mormânt.

În Sâmbăta Mare

– se prăznuieşte îngroparea lui Hristos cu trupul şi pogorârea la iad pentru a ridica la viaţa veşnică pe cei adormiţi; duminică se sărbătoreşte Învierea Domnului.

Obiceiuri și tradiții la români

În Săptămâna Mare, la români, se face curățenie generală în gospodărie, se mătură curțile, se repară gardurile, se curăță șurile, se scoate nămolul din șanțuri, se face curățenie și în grajdul animalelor.

Potrivit Agerpres, mulți credincioși încearcă chiar să țină post negru în unele din aceste zile, având credința că Dumnezeu îi ferește de boli, le dă sănătate și îi ajută pentru tot restul anului. În Săptămâna Mare e bine că toți credincioșii să fie împăcați cu toată lumea, să ierte și să-și ceară iertare.

În Bihor și în Maramureș, Săptămâna Patimilor este numită și Săptămâna Neagră. În Maramureș, oamenii poartă haine de doliu, iar casă o îmbracă tot în negru și în albastru închis.

Luni se scot lucrurile la aerisit, se văruiesc casele, se spală sau se repară mobila, se spală geamurile și perdelele. Muncile la câmp sunt permise doar până miercuri, de joi bărbații în gospodările, ajutând la treburile casnice. Locuințele trebuie să strălucească de curățenie, pentru a întâmpina Învierea Domnului așa cum se cuvine.

În Joia Mare, oamenii merg la biserică să se spovedească și să se împărtășească. Seara, are loc slujba celor 12 Evanghelii. În multe zone, oamenii merg la biserică în haine de doliu, făcute din pânză albă și cusute cu negru.

Joia Mare este ultima zi în care se fac slujbe pentru sufletul morților.

Se duc la biserică colaci, prescuri, vin, miere de albine și fructe și, după ce sunt sfințite, se împart de sufletul celor răposați. Se spune că în noaptea dinainte de Joia Mare, se deschid mormintele, iar sufletele morților se întorc la casele lor. Pentru întâmpinarea sufletelor lor, se aprind focuri în curți sau în cimitire, pentru că ei să se poată încălzi.

Până joi trebuie terminat torsul de frica Joimăriței, personaj întâlnit doar în mitologia românească, care pedepsește fetele leneșe și tot în această zi se prepară pască și cozonacii și se roșesc ouăle.

Vinerea Mare, cunoscută și că Vinerea Patimilor, Vinerea Paștilor, Vinerea Neagră sau Vinerea Seacă este ziua în care a fost răstignit Domnul Iisus Hristos, pentru iertarea păcatelor noastre. Este zi de post negru, în care nu se mănâncă și nu se bea decât apă.

Tradiția românească arată că în această zi nu se fac colaci sau cozonaci, iar seara se merge la biserică pentru a participa la slujba Prohodului Domnului, slujba înmormântării Domnului Iisus Hristos.

La Prohod, în mijlocul bisericii, este așezată o masă deosebită cu Epitaful deasupra, o pânză pe care se află imprimată icoana înmormântării Domnului, iar credincioșii trec pe sub această masă, pentru a simboliza suferința prin care a trecut Iisus pe drumul Crucii.

Se spune că în Vinerea Mare nu este bine să mănânci urzici și nici să fie consumat oțet, pentru că Domnul Iisus Hristos a fost bătut cu urzici, iar buzele i-au fost udate cu oțet.

Sacrificarea mielului, care este simbolul lui Iisus în tradiția creștină, se face în Sâmbăta Mare.

Este ultima zi în care se mai fac pregătiri pentru Paști. Tot în această zi gospodinele pregătesc mâncarea pentru masa de Paști și fac ultimele retușuri prin casă.

Principala grijă a oamenilor înainte de sărbătoarea Sfintelor Paști nu este însă mâncarea, ci primenirea hainelor, căci, la fel ca apa, haina are un rol purificator. Potrivit romanianmonasteries.org, încă de la începutul Postului, gospodinele croiesc cămăși noi, atât pentru ele cât și pentru restul familiei, pentru a le purta în ziua de Paști.

Sâmbătă seara, gospodinele pregătesc coșul pe care urmează să-l ducă la biserică, la slujba de Înviere. În acesta se pune o lumânare, ouă roșii, pască și cozonac. În unele zone, în coș se mai pune slănină, șuncă, zahăr, făină, sare, usturoi, busuioc, cârnați și o coptură în formă de miel. Înainte de miezul nopții, se pornește către biserică. Acolo, credincioșii primesc lumină, semn al Învierii Domnului. După slujbă, oamenii merg la cimitir și aprind și acolo lumânări, pentru a veşti și celor de dincolo Învierea Mântuitorului.