Scriitorul Horia Zilieru a plecat la cele veșnice. Slujba de înmormântare va avea loc marți, 6 ianuarie

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Scriitorul Horia Zilieru a plecat la cele veșnice miercuri, 31 decembrie 2025. Trupul neînsuflețit va fi depus la Capela Eternitatea luni, 05 ianuarie 2026. Slujba de înmormântare va avea loc marți, 6 ianuarie 2026, ora 13.

Horia ZILIERU (pseudonimul lui Gheorghe Iancu) s-a născut la 21 mai 1933, în comuna Racovița, județul Argeș.

După absolvirea facultăţii, Horia Zilieru a fost ziarist la „Flacăra Iaşului” între anii 1955-1957, bibliotecar la Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” în perioada 1957-1959, redactor, ulterior secretar general de redacţie la „Iaşul nou”, „Iaşul literar” şi „Convorbiri literare” între anii 1959-1990. Între 1997 şi 2000 este secretar executiv al Asociației Scriitorilor din Iaşi şi membru în conducerea Uniunii Scriitorilor din România. Publică primele versuri pe când era încă elev, în revista „Albina” (1947), dar poetul afirma că debutul său s-a produs în 1952 la „Iaşul nou”, fiind girat de George Mărgărit. Prima plachetă, „Fluierul”, îi apare în 1959. A mai colaborat la „Cronica”, „Luceafărul”, „România literară”, „Argeş”, „Tribuna” etc.

„Argeşean din Racoviţa „ieşenizat definitiv”, Horia Zilieru este – ştie toată lumea – un poet spectaculos-sentimental virând spre un lirism ermetizat, fiind un discipol declarat al lui Arghezi şi Ion Barbu” – Adrian Dinu Rachieru, critic literar, eseist şi prozator.

Cărți publicate: Florile cornului tânăr, Editura pentru Literatură, 1961;Orfeu îndrăgostit, Editura Pentru Literatură, 1966; Alcor, Editura Tineretului, 1967; Iarna erotică, Editura Tineretului, 1969; Umbra paradisului, Editura Junimea, 1970 – elegii; Nunțile efemere, Editura Junimea, 1972; Orfeu plângând-o pe Eurydice, Editura Albatros, 1973; Cartea de copilărie, Editura Junimea, 1974; Astralia. Poeme de dragoste, Editura Junimea, 1976; Fiul lui Eros și alte poezii, Editura Junimea, 1978; Oglinda de ceață, Editura Cartea Românească, 1979; Orfeon, Editura Junimea, 1980; Addenda la un fals tratat de iubire, Editura Junimea, 1983; Roza eternă, Editura Cartea Românească, 1984; Doamna mea, Editura Junimea, 1987; Fulgerul și cenușa, Editura Junimea, 1989 – poeme; Doamna cu Sonetul, Editura Porto-Franco, 1993 – stihuri; Între două nopți, Editura Junimea, 1995; În loja nopții, Editura Cronica, 2001 – Colecția Poeții orașului Iași; Melancolie de vulcan, Editura Junimea, 2001; O mamă dulce mamă, Editura Fundației Culturale Poezia, 2004; Dorința durerii îndrăgostite (Ed. Fundației Culturale Poezia, 2006; Exodul cuielor însângerate. Poem hymnus , Ed. Princeps, 2006; Mirungere, Ed. Alfa, 2009, Astralia , Ed. Princeps Edit, 2009; Manuscrisul de la Înviere, Ed. Junimea, 2013; Sărbătorile de miere, Ed. PIM, 2013; Exodul cuielor însângerate, Editura Junimea, 2017; Orpheon sau Muzeul de ceară– Editura Pim, 2018.

„Horia Zilieru, cu fiecare carte, caută neistovit calea magică de întoarcere la sorginte, în matcă, în illo tempore” – Ioan Holban, critic literar.

Premii și distincții: Premiul Asociației Scriitorilor din Iași (1969, 1974, 1979, 1993); Premiul Mihai Eminescu al Academiei Române (1980) ; Premiul de Poezie George Bacovia (1994) ; Premiul Fundației România Mare (1994) ; Premiul Internațional de Poezie Nichita Stănescu (1994) ; Premiul Vasile Pogor acordat de Primăria Iași (1999, 2007) ; Premiul de excelență al Editurii Rafet, cu prilejul primei ediții Zilele Orașului Râmnicu-Sărat, pentru editarea antologiei Patimile după Anton Pann (2008); Diploma în rang de excelență și medalia Eminescu – Teiul de aur. Președinția României îi conferă (2004) Ordinul Meritul Cultural în gradul de Comandor, categoria A, Literatură . În 2018 i se acordă Premiul OPERA OMNIA de către Uniunea Scriitorilor din România- Filiala Iași. Din 2009, este Cetățean de onoare al Municipiului Iași.

„Întâlnirile mele cu mine se produc atunci când scriu poezie. Iar când se încheagă, nu țip „vai, ce bine am scris!”. Mă duc și citesc un poem al vreunui mare poet și îmi dau seama că suntem fără istov, ucenicind la curtea clasicilor, învățând. Și nu știu dacă atunci când va veni clipa aceea superbă când doamna în negru va fi ghidul nostru nemaipomenit, nu vom fi rămas niște ucenici care au învățat mult și-au spus prea puțin”, declara într-un interviu pentru Opinia studențească, scriitorul Horia Zilieru.

Prin plecarea lui Horia Zilieru la cele veșnice, Uniunea Scriitorilor din România a pierdut un poet de mare valoare, un om deosebit și un adevărat prieten. Dumnezeu să îl odihnească în pace!