Se schimbă rolul României în războiul din Orientul Mijlociu? Washington a cerut acces la bazele noastre militare

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Miercuri dimineață, membrii Consiliului Suprem de Apărare a Țării s-au adunat în jurul unei cereri venite de la Pentagon: Statele Unite vor să folosească Baza 57 Aeriană, Mihail Kogălniceanu şi Baza 71 Aeriană, Câmpia Turzii, pentru a-și prepoziționa forțe şi capabilităţi militare în contextul conflictului din Orientul Mijlociu. Pe masă: propunerea de avioane-cisternă, echipamente de supraveghere și până la 500 de soldați americani, pentru o perioadă de 90 de zile. În balanță: însăși natura parteneriatului strategic dintre București și Washington.

Ce vrea, concret, Pentagonul

Solicitarea americană nu vizează avioane de luptă sau atacuri directe asupra Iranului. Washingtonul cere permisiunea să aducă aici trei categorii de capabilități: aeronave de realimentare în zbor, sisteme ISR de supraveghere și recunoaștere, plus un contingent estimat la circa 300 de militari. Suport logistic, nu forță de lovire.

Asta înseamnă că România nu devine parte beligerantă în conflict. Dar baza noastră de la malul Mării Negre, situată la aproximativ 1.500 de kilometri de zona fierbinte, ar deveni un nod esențial al mașinăriei militare americane.

08:48, 10 Jul 2026

Vladimir Putin ar lua în calcul escaladarea războiului. Reuters: Un fost oficial rus vorbește despre posibile lovituri asupra unor baze NATO din România

Şi nici măcar nu este prima dată. Din 2003, când România și-a deschis bazele pentru operațiunile din Afganistan și Irak, Kogălniceanu a funcționat ca punct de tranzit și logistică. Poziția sa geografică o transformă, iar, într-un atu strategic greu de ignorat.

Un cadru legal deja existent

Înainte de orice dezbatere politică şi de reţele sociale, un detaliu esențial: România nu improvizează. Acordul de Cooperare în Domeniul Apărării semnat cu SUA în decembrie 2005 și ratificat de Parlament prin Legea 268/2006 permite exact acest tip de utilizare a bazelor militare românești. Mecanismul este instituționalizat și testat de două decenii.

CSAT analizează cererea concretă și, în funcție de tipul de capabilități implicate, informează Parlamentul. Nu există vid legal, nu există precedent lipsit de acoperire juridică.

De ce un „nu” ar costa scump

Un parteneriat strategic nu se verifică în vreme de pace. Se verifică exact în momente ca acesta.

România a primit enorm de pe urma prezenței americane: garanții concrete de securitate în fața Rusiei, investiții masive în infrastructura militară, sisteme antirachetă, acces la intelligence. Acum, partenerul cere ceva în schimb: acces la o bază logistică pentru o operațiune militară pe care o consideră legitimă.

Un refuz, sau chiar o tergiversare, ar trimite un mesaj durabil la Washington: că România este un aliat cu condiții. Și astfel de mesaje nu se uită ușor în capitalele care contează.

Riscuri reale, negocieri necesare

Asta nu înseamnă că România trebuie să accepte necondiționat. Teheranul a demonstrat că poate lovi la distanțe mari cu rachete și drone. Infrastructura strategică din Dobrogea, inclusiv Portul Constanța, intră teoretic în calculele unor adversari cu apetit pentru escaladare asimetrică.

Tocmai de aceea, ședința CSAT nu a fost doar despre „da” sau „nu”. A fost despre termeni: ce garanții suplimentare de apărare aeriană primește România, ce echipamente militare contractate se livrează mai rapid, ce sprijin concret vine în schimbul accesului acordat. Bucureștiul are dreptul și obligația să negocieze.

Zelenski vine mâine la Bucureşti. Presiunea se simte din două direcții

Contextul complică și mai mult ecuația: a doua zi după ședința CSAT dedicată Orientului Mijlociu, președintele Ucrainei Volodimir Zelenski ajunge la București. România este simultan sub presiune geopolitică din două direcții, Est și Sud-Est, cu doi parteneri strategici care cer sprijin concret în același timp.

Nu mai este vorba de securitate ca temă abstractă sau delegată altora. România este deja pe harta conflictelor active, nu ca actor principal, ci ca nod logistic, geografic și simbolic de care depind operațiuni cu miză uriașă.

Momentul care definește alianțele

Răspunsul dat astăzi la Cotroceni, votat de Parlament va fi citit atent la Washington, Moscova și Teheran deopotrivă. Mesajul României va spune, mai clar decât orice discurs diplomatic, ce fel de aliat suntem când contează cu adevărat.