Statutul profesiei de avocat regrementează activitatea persoanelor care activează în această meserie în România, stabilește cine o poate exercita și în ce condiții se desfășoară activitatea. Totodată, acesta prevede și unde se desfășoară barourile, cum sunt proiectate drepturile clienților și cele de respectare a independenței și confidențialității a cazurilor.
Statutul profesiei de avocat reprezintă cadrul legal prin care este reglementată organizarea și exercitarea activității avocaților din România, în conformitate cu Legea nr. 51/1995. Documentul stabilește principiile fundamentale ale profesiei, modul de funcționare al barourilor, relația dintre avocat și client, precum și regulile care guvernează confidențialitatea și etica profesională. Prin aceste dispoziții, legea urmărește garantarea drepturilor la apărare, protejarea intereselor legitime ale cetățenilor și asigurarea unui proces echitabil.
Ce prevede statutul profesiei de avocat
Conform art. 1 din Legea nr. 51/1995, exercitarea profesiei de avocat se bazează pe principiile legalității, libertății, independenței, autonomiei și păstrării secretului profesional. Potrivit art. 3, avocatul este independent și se supune numai legii, statutului și codului deontologic, iar profesia poate fi exercitată exclusiv de avocații înscriși în tabloul baroului.
Legea prevede la art. 3 că un avocat nu poate fi înscris decât într-un singur barou și că este interzisă exercitarea profesiei de către persoane neautorizate. Organizarea barourilor este reglementată de art. 5, care stabilește existența unui singur barou în fiecare județ și apartenența obligatorie la Uniunea Națională a Barourilor din România, precum și interdicția constituirii unor structuri paralele.
Libertatea profesională a avocatului este garantată de art. 6, care prevăd dreptul acestuia de a-și alege forma de exercitare a profesiei. Totodată, același articol stabilește că orice persoană are dreptul să își aleagă liber avocatul, fără constrângeri, cu excepția cazurilor prevăzute de lege.
Relația dintre avocat și client este reglementată tot de art. 6, care impune respectarea onestității, probității, loialității și confidențialității. Rolul avocatului în societate este evidențiat la art. 7, care îl definește drept indispensabil justiției și apărării drepturilor justițiabililor.
Protecția independenței profesionale este consacrată de art. 7, care interzice orice formă de presiune sau intimidare, iar în cadrul aceluiași articol se prevede că avocatul nu răspunde penal pentru susținerile făcute în exercitarea apărării, dacă acestea sunt legate de stabilirea adevărului și respectă legea.
Mai multe despre aplicarea legii în profesia de avocat
Secretul profesional este reglementat de art. 8, care îl califică drept de ordine publică și care impune obligația păstrării confidențialității tuturor aspectelor cauzei. Potrivit aceluiași articol, avocatul nu poate fi obligat să divulge secretul profesional, nici de client și nici de autorități, cu excepțiile limitative prevăzute de lege.
Caracterul permanent al acestei obligații este consacrat de art. 9, care stabilește că secretul profesional este absolut și nelimitat în timp, dar aduce în atenție și extinderea obligației asupra colaboratorilor, angajaților și organelor profesiei.
Confidențialitatea corespondenței profesionale este garantată de art. 10, care prevede că toate comunicările dintre avocat și client sau între avocați sunt protejate și nu pot fi folosite ca probe în justiție. Relațiile internaționale sunt reglementate de art. 10 alin. 2 și 3, prin aplicarea normelor europene și prin obligația asigurării protecției informațiilor în colaborările externe.
De asemenea, legea prevede și obligația avocatului de a avea un comportament demn și loial și responsabilitatea formării profesionale și a protejării prestigiului profesiei.
Prin urmare, statutul profesiei de avocat este stabilit de Legea nr. 51/1995, prin articolele care o alcătuiesc, fiind respectată de orice persoană care profesează în acest domeniu.