Streptococul beta-hemolitic grup B afectează nou-născuții. Află cum poate fi prevenit

Streptococul beta-hemolitic de grup B (SBHGB), cunoscut și ca Streptococcus agalactiae, este o bacterie prezentă frecvent în flora normală a intestinului și tractului genital. Deși inofensiv pentru majoritatea adulților, el poate deveni extrem de periculos în cazul femeilor însărcinate și al nou-născuților, fiind o cauză importantă de infecții neonatale.

Depistarea în timpul sarcinii și măsurile medicale preventive pot reduce considerabil riscurile pentru bebeluși. În lipsa tratamentului, infecțiile cu SBHGB pot duce la complicații grave precum septicemie sau meningită.

Ce este streptococul de grup B și cum se transmite

Streptococul de grup B este o bacterie gram-pozitivă, beta-hemolitică, care trăiește în mod obișnuit în intestin și vagin, fără să provoace simptome. Studiile arată că aproximativ 20–30% dintre femeile însărcinate sunt purtătoare asimptomatice. Problema apare când bacteria este transmisă copilului în timpul travaliului și nașterii, crescând riscul de infecții severe.

Transmiterea se face în special în momentul nașterii, când nou-născutul intră în contact cu secrețiile vaginale infectate. Rareori, infecția se poate transmite intrauterin. În afara cazurilor de sarcină, SBHGB este rar o problemă gravă, dar poate cauza infecții urinare sau complicații la persoanele imunodeprimate.

Simptome și riscuri pentru nou-născuți

Infecția cu streptococ de grup B la nou-născuți poate apărea în două forme: debut precoce (în primele 7 zile de viață) și debut tardiv (după prima săptămână până la 3 luni). Forma cu debut precoce este cea mai gravă, putând duce la septicemie, pneumonie sau meningită.

Simptomele includ letargie, dificultăți de respirație, temperatură instabilă, refuzul alimentației și iritabilitate. Deoarece sistemul imunitar al nou-născutului este incomplet dezvoltat, intervenția rapidă este esențială. Fără tratament, infecția poate fi fatală sau poate lăsa sechele neurologice permanente.

Pentru a preveni transmiterea către făt, se recomandă screening-ul pentru streptococul de grup B între săptămânile 35–37 de sarcină. Testul constă în recoltarea unui exsudat vaginal și rectal, iar rezultatul pozitiv nu înseamnă boală, ci purtător al bacteriei. Dacă testul este pozitiv, mamei i se administrează antibiotice intravenoase în timpul travaliului, de regulă penicilină, pentru a reduce riscul transmiterii bacteriei la copil. Tratamentul este sigur și eficient. În cazurile de infecție confirmată la nou-născut, se instituie tratament antibiotic intensiv, în spital, sub supraveghere medicală.

În cazul unei nașteri prin cezariană, riscul de transmitere a streptococului de grup B este considerabil mai mic, mai ales dacă membranele nu s-au rupt și nu există travaliu activ. În astfel de situații, administrarea profilactică de antibiotice poate să nu fie necesară, dar decizia finală aparține medicului, în funcție de istoricul pacientei și de alți factori de risc. Nașterile premature, în schimb, implică o atenție sporită, deoarece prematurii sunt mai vulnerabili la infecții severe.

În afara sarcinii, tratamentul cu antibiotice se aplică doar dacă infecția cauzează simptome sau complicații, nefiind necesar la purtătorii asimptomatici adulți. Informarea corectă a viitorilor părinți și colaborarea cu medicul ginecolog în timpul sarcinii sunt pași esențiali pentru protejarea sănătății bebelușului. Cu metodele actuale de screening și tratament, infecțiile cu SBHGB pot fi prevenite eficient în majoritatea cazurilor.

Streptococul beta-hemolitic de grup B este o bacterie comună, dar cu potențial sever atunci când este transmis nou-născutului. Testarea în timpul sarcinii și aplicarea tratamentului profilactic sunt măsuri simple, dar vitale pentru prevenirea complicațiilor grave.