Eveniment-Social

Un cercetător ieșean a discutat despre onoarea memoriei unuia dintre cei mai respectați preoți din Iași, întâmplări exemplare din viața acestuia, contribuția sa pentru credință, dar și despre rolul pe care l-a avut părintele Dumitru Merticariu, în Studioul BZI LIVE – FOTO/ VIDEO

Publicat: 12 apr. 2021
Cercetătorul şi istoricul dr. Corneliu Ciucanu din cadrul Centrului de Istorie şi Civilizaţie Europeană al Academiei Romane, Filiala Iaşi a venit în Studioul BZI LIVE

Luni, 12 aprilie 2021, la ora 15.00 în Studioul BZI LIVE a fost invitat cercetătorul şi istoricul dr. Corneliu Ciucanu din cadrul Centrului de Istorie şi Civilizaţie Europeană al Academiei Romane, Filiala Iaşi. În prim-planul acestei ediţii de suflet a fost evocarea şi onorarea memoriei unui dintre cei mai îndrăgiţi, admiraţi şi respectaţi preoţi, nu doar din Iaşi ci şi din întreaga Românie sau de peste hotare, românul adevărat Dumitru Merticariu. Istoricul şi cercetătorul a fost, în ultimii 30 de ani, unul dintre cei mai apropiaţi şi adevăraţi „camarazi” ai părintelui Merticariu. Astfel, amintiri, rememorări şi întâmplări exemplare din viaţa acestuia, rolul şi contribuţia sa pentru credinţa, tradiţii şi istoria noastră sinceră, exemplul şi rolul pe care l-a avut părintele Dumitru Merticariu, susţinerea tinerilor români, dragostea pentru Basarabia, lupta să pentru libertate şi democraţie au fost evocate alături de dr. Corneliu Ciucanu.

Era românul adevărat, eroul studenților și credincioșilor

În dimineața de miercuri, 7 aprilie 2021, a trecut la Domnul părintele Dumitru Merticariu de la Biserica „Banu” din Iași, cu hramul „Duminica Tuturor Sfinților”. Era românul adevărat, eroul studenților și credincioșilor. Era născut pe 6 octombrie 1951. El a fost înmormântat sâmbătă, 10 aprilie 2021. Era un susținător, trup și suflet, al națiunii române, al Credinței și Onoarei, respectiv al tinerilor. Aproape de unul singur, părintele Dumitru Merticariu a restaurat și reabilitat celebra biserică istorică a Iașului, „Banu”. Dincolo de toate acestea, părintele are o poveste de viață tulburătoare. Mereu săritor în a-i ajuta pe cei aflați la nevoie, să ofere hrană sau alinare celor sărăci, a realizat un muzeu superb la subsolul lăcașului de cult.

Modest, deschis și plin de curaj, părintele Merticariu a susținut și promovat valorile românești.

A cultivat în rândul tinerilor dragostea de libertate, trăirea morală, responsabilitatea față de țară și curajul în a mărturisi adevărul

În perioada anilor ’90 a fost unul dintre principalii colaboratori ai Ligii Studenților Iași (LS IAȘI), cultivând în rândul tinerilor dragostea de libertate, trăirea morală, responsabilitatea față de țară și curajul în a mărturisi adevărul indiferent de consecințe, fiind îndrumătorul duhovnicesc al multora dintre ei. Împreună cu părintele Dumitru Merticariu s-au făcut nenumărate acțiuni și drumuri în Basarabia, în vederea susținerii romanităţii celor a căror soartă a fost vitregită de ocupația sovietică.
Totodată, a susținut moral greve și manifestații ale studenților – îndreptate atât în direcția ridicării școlii și universității românești, cât și cu caracter anti-neo-comunist, îndreptate împotriva comuniștilor îmbrăcați în haina democratică, care au acaparat spațiul public și lumea politică după 1989. Îi vedea pe acești tineri din LS IAȘI ca pe niște continuatori ai idealurilor sale din tinerețe, întrucât în anii studenției, la Institutul Teologic de Grad Universitar din București, a promovat în rândul colegilor săi atitudini anticomuniste și a avut de-a face cu „vigilența” colaboratorilor puterii comuniste.

A fost implicat în special în susținerea românilor din Transnistria

A fost implicat în special în susținerea românilor din Transnistria și a eforturilor voluntarilor basarabeni și ai Armatei Naționale de apărare în fața agresiunii militare ruse din 1992, precum și în susținerea preoților și parohiilor din Mitropolia Basarabiei (aparținând Bisericii Ortodoxe Române), fiind un far ar mișcării unioniste din Iași. Prin implicarea sa constantă în susținerea cauzei naționale românești în Basarabia, Bucovina de Nord și Bugeac, și prin ocrotirea celor aflați în nevoie, părintele Dumitru Merticariu a înfăptuit ca om cât o organizație întreagă.

„Părintele a fost un real sprijin și reazăm moral pentru organizația noastră, în special în perioada 2013-2015, când asupra noastră s-au exercitat presiuni foarte mari în direcția desființării noastre și a risipirii membrilor din partea prorectoratului pentru studenți, a unor organizații studențești naționale și locale, precum și a unor organizații locale a unor partide politice”, arată cei de la LS IAȘI.

Pe de altă parte, tinerii arată că „în zilele în care eram amenințați cu exmatricularea și eram priviți ca niște paria pentru că am îndrăznit să contestăm neregulile din mediul academic, interzicându-ni-se accesul în spațiul universității, părintele ne-a luat apărarea în public și ne-a ajutat, oferindu-ne spațiul bisericii pentru desfășurarea activităților noastre. Fără sprijinul său în acele momente critice, cel mai probabil, activitatea noastră ar fi încetat și, de fapt, nici nu ar fi fost posibilă de la bun început, având în vedere și susținerea sa acordată grupului care a reînființat Liga Studenților”, mărturisesc studenții.

Biserica „Banu” a devenit un „centru de comandă” pentru activitățile unioniste

Biserica „Banu” a devenit un „centru de comandă” pentru activitățile unioniste, strângându-se mii de cărți pentru românii din Basarabia și Bucovina de Nord. Sute de tineri din stânga Prutului care au pășit pentru prima dată în Iași și în actualele granițe ale țării au fost întâmpinați de părintele Dumitru și de membrii parohiei, care nu de puține ori au pregătit mii de porții de mâncare pentru ei. Nu exista cuvântare sau predică în care, vorbind despre Basarabia, să nu plângă și să nu te facă să plângi. În acele momente se transfigura și simțeai cum poartă în sufletul său întreaga suferință a românilor rămași în afara granițelor actuale ale țării.

Actuala biserică, ctitorie a mitropolitului Iacob Stamati de la 1800, a fost restaurată și readusă la frumusețea ei de odinioară prin dibăcia părintelui, atrăgând fonduri europene în valoare de 11 milioane de lei, într-o perioadă în care sprijinul autorităților locale în această direcție lipsea cu desăvârșire. Iar în comunitatea bisericii pe care a păstorit-o mai bine de trei decenii a creat o adevărată preocupare pentru cunoașterea și promovarea istoriei și a culturii naționale, precum și pentru protejarea și valorificarea patrimoniului cultural, parohia având un deosebit specific intelectual.

Părintele Dumitru Merticariu și-a câștigat un colț de Basarabie în Rai. Dumnezeu să-l primească de-a dreapta Sa!

Părintele Dumitru Merticariu a fost distins cu Crucea Patriarhală în 2017 de către Patriarhia Română, primind mai multe distincții de-a lungul timpului din partea Armatei Române și a unor autorități din Basarabia. Însă cel mai important lucru este că a fost distins întotdeauna cu dragostea, respectul și recunoștința veșnică a tuturor celor care l-au cunoscut. Cu pletele sale de haiduc, părintele Dumitru Merticariu aducea cu figurile legendare de preoți din istorie, precum Popa Stoica sau Popa Șapcă. Cu zâmbetul său fermecător și plin de optimism, izvorât dintr-o adâncă credință, și cu vocea gravă binecuvânta mereu cu tărie, zicând:
„Sus inima români! Inimă bună să aveți!”. Părintele și-a câștigat un colț de Basarabie în Rai. Dumnezeu să-l primească de-a dreapta Sa!

Biserica „Banu”, locul unde prima slujbă a fost oficiată în limba română

Tricolorul montat de părintele Merticariu pe turnul principal al bisericii nu este unul întâmplător. În baza datelor ce pomenesc de prima ceremonie religioasă derulată aici, se arată că aceasta s-a derulat în limba română. Denumirea sub care este cunoscută, „Banu”, vine de la primul ctitor al unei biserici pe acest loc: Savin Smucilă mare ban, care a construit aici un lăcaș de cult în 1704. Aici, prima slujbă urma să fie oficiată în limba română, preoții fiind din neamul lui Savin. A fost zidită, din nou, în 1800, prin subscripție publică, de către mitropolitul Iacov al II-lea Stamati. Tot atunci i s-a pus și hramul actual, în locul celui vechi, Adormirea Maicii Domnului. Pisania care pomenește cele de mai sus amintește și de numele arhitectului, Her. Leopold. Pare să fie cea mai veche biserică din Iași, unde s-a trecut în pisanie și numele arhitectului.

Deși arhitectul pare să provină din școala austriacă, stilul bisericii este cel clasic rus, care a influențat și alte construcții din Moldova. Catapeteasma a fost realizată de Eustatie Altini, în 1802. Turnul are o configurație barocă specifică epocii și foarte răspândită în Țările Române. Zona din apropiere, cunoscută sub numele de Râpa Galbenă, fusese în trecut denumită „Mahalaua calicilor”. Între proprietățile bisericii s-au numărat, la începutul secolului XX, berăria Bragadiru. În partea de Est a bisericii a existat, până spre sfârșitul secolului al XIX-lea, un cimitir pe al cărui teritoriu s-a construit actualul Colegiu Național. Hramul bisericii este „Duminică tuturor sfinților”( Duminica I după Rusalii). Odinioară, lăcașul de cult era cunoscut și sub numele de „Biserica calicilor”, pentru că aici se închina o mare parte din cei care alcătuiau breasla calicilor, adică a celor care trăiau din mila publică.





Adauga un comentariu