Un document cutremurator arata cum a fost organizat Holocaustul din Transilvania de Nord

Persecutarea evreilor din Transilvania de Nord a inceput inainte de izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial. Primele masuri antisemite au fost luate de guvernele de la Bucuresti, conduse de politicieni precum poetul Octavian Goga ori de patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, Miron Cristea. Dupa Dictatul de la Viena din 1940, Transilvania de Nord a ajuns sub ocupatie maghiara. Soarta evreilor din aceasta regiune a fost pecetluita dupa ce nazistii au adus la putere in Ungaria Partidul Crucilor cu Sageti, condus de Ferenc Szallasy. ”Inainte de impartirea Transilvaniei, populatia evreiasca totala se ridica aici la aproximativ 200.000 de persoane. Dintre acestea, 164.052 traiau in teritoriile cedate Ungariei. Mostenirea istorica si culturala care ii lega pe evreii din Transilvania de Ungaria si realitatile socio-economice si politice care ii atasau de Romania au fost sursa a numeroase conflicte in perioada interbelica. Este una dintre ironiile si tragediile istoriei ca, dupa impartirea Transilvaniei in 1940, evreii au avut o soarta mult mai rea in partea care i-a revenit Ungariei – tara cu care au mentinut atat de multe legaturi culturale si emotionale – decat in aceea care a revenit Romaniei – stat identificat cu multe excese antisemite in decursul istoriei sale”, afirma un studiu, intitulat ”Holocaustul in Transilvania de Nord”, publicat pe site-ul Institutului Yad Vashem, yadvashem.org.

Maghiarii, complicii lui Hitler

Acelasi document mai arata cum, din anul 1943, Adolf Hitler si regentul Ungariei, Miklos Horthy, au decis ”solutionarea problemei evreiesti, in contextul in care nazistii si aliatii lor sufereau infrangere dupa infrangere. ”De partea germana, comandoul SS insarcinat cu aceasta misiune era condus de SS-Obersturmbannführer Adolf Eichmann. Desi era mai degraba mic – comandoul numara in jur de 100 de persoane –, a avut succes in indeplinirea misiunii sale, mai ales pentru ca a primit sprijinul deplin al guvernului maghiar nou instalat.

Vezi si Iata unde locuiesc cei care l-au rastignit pe Iisus

Guvernul lui Döme Sztójay, numit constitutional de Horthy la 22 martie 1944, a pus instrumentele puterii de stat – jandarmeria, politia si serviciul civil – la dispozitia nazistilor”, afirma documentul, care atesta clar complicitatea autoritatilor maghiare cu cele germane in privinta masurilor extrem de dure adoptate impotriva evreilor.

”Detaliile actiunii antievreiesti, ca si unele aspecte ale procesului de deportare, au fost puse la punct la 4 aprilie,in cadrul unei intalniri germano-maghiare care a avut loc la Ministerul de Interne sub conducerea lui László Baky, subsecretar de stat la Ministerul de Interne. Printre participanti s-a aflat locotenent-colonelul László Ferenczy, ofiterul de jandarmi responsabil cu ghetoizarea si deportarea evreilor.

Vezi si Conspiratii celebre: Revizionismul Holocaustului

Documentul preliminar referitor la adunarea, ghetoizarea, concentrarea si deportarea evreilor – baza discutiilor de la 4 aprilie – a fost pregatit de László Endre, un alt subsecretar de stat la Ministerul de Interne. El a fost adoptat in secret ca Decretul numarul 6163/1944.res., la 7 aprilie, sub semnatura lui László Baky. Acest document, adresat reprezentantilor organelor locale ale puterii de stat, detalia procedurile care trebuiau urmate in campania de realizare a Solutiei Finale a chestiunii evreiesti in Ungaria”, mai scriu autorii studiului mentionat anterior. Pentru a fi siguri ca populatia evreiasca va fi deportata in totalitate in lagarele mortii, nazistii au recurs la o stratagema.

Vezi si Holocaustul in Estonia

Cum au fost facute listele mortii

”Pentru a se asigura ca nici un evreu nu va scapa, Ministerul Aprovizionarii a emis si el un ordin de inregistrare, chipurile pentru a regulariza alocarea proviziilor de hrana pentru evrei. Fara a-si da seama de sinistrele implicatii ale acestor liste sau ale purtarii Stelei Galbene a lui David – cele doua masuri fiind legate una de alta si menite sa faciliteze izolarea si ghetoizarea lor –, masele evreiesti din Transilvania de Nord, ca si coreligionarii lor din alte parti ale tarii, au fost de acord cu masurile luate de catre liderii comunitatilor locale evreiesti. Spre deosebire de liderii nationali ai evreimii maghiare, care aveau informatii complete, liderii comunitatilor locale stiau la fel de putin despre scopul acestor masuri ca si masele pe care le conduceau. In comunitatile evreiesti mai mici, mai ales la sate, listele au fost intocmite, in general, de catre secretarul sau registratorul comunitatii; in orasele mai mari, pregatirea listelor a fost incredintata tinerilor care nu fusesera inca mobilizati in sistemul serviciului militar de munca obligatorie. Acestia mergeau, de obicei, cate doi, dornici sa nu scape din vedere nici o strada sau cladire, pentru a nu «lipsi populatia de ratia de provizii». Nazistii si complicii lor maghiari au stabilit cartierul general al actiunii antievreiesti la Munkács (astazi Mukacevo, in Ucraina)”, mai scrie documentul citat. Nazistii au stabilit ca evreii trebuiau concentrati in depozite goale, fabrici abandonate sau care nu functionau, caramidarii, cladiri ale comunitatii evreiesti, scoli si birouri evreiesti, sinagogi.”In orase ca Oradea si Satu Mare, ghetourile au fost stabilite in zonele cele mai sarace, in mare parte nelocuite de ne-evrei; in altele, ca Bistrita, Cluj, Reghin, Simleu Silvaniei si Targu Mures, ghetourile au fost stabilite in caramidarii. Ghetoul din Dej se afla situat in Bungur, o padure in care unii dintre evrei locuiau in baraci improvizate, iar altii sub cerul liber”, afirma documentul ”Holocaustul in Transilvania de Nord”.

Vezi si Holocaustul, o problema prea putin cunoscuta

Copiii, torturati in fata parintilor

Istoricii care s-au ocupat de studierea Holocaustului, la fel ca si supravietuitorii Shoah-ului, descriu conditiile din aceste ghetouri drept infioratoare. Mizeriei in care a fost aruncata evreimea transilvaneana i s-au adaugat torturile. Oamenii erau torturati de brutele din Jandarmeria maghiara, care doreau sa afle daca evreii isi ascunsesera lucrurile de valoare si, daca da, unde.

”In fiecare ghetou, autoritatile au destinat o cladire separata pentru a servi ca «monetarie» – un loc unde jandarmi si detectivi urmau sa tortureze evrei pentru a-i determina sa spuna unde si-au ascuns averile. Tehnica lor era, in general, aceeasi peste tot. Sotii erau adesea torturati in fata sotiilor si a copiilor; frecvent, sotiile erau batute in fata sotilor, iar copiii torturati in fata parintilor. Metodele folosite erau crude si de o salbaticie greu de imaginat. Victimele erau batute la talpi cu bastoane de lemn sau de cauciuc; erau lovite peste fata sau cu picioarele pana isi pierdeau cunostinta. Barbatii erau, de cele mai multe ori, loviti la testicule; femeile, adeseori tinere fete, erau perchizitionate vaginal cu colaborarea unor femei voluntare si a moaselor, care nu luau nici o precautie de igiena, de multe ori in fata barbatilor care le interogau. Unii anchetatori deosebit de sadici foloseau dispozitive electrice pentru a-si determina victimele sa marturiseasca. Unul dintre capetele unui astfel de dispozitiv era fixat in gura, iar altul in vagin sau legat de testicule. Aceste torturi brutale au dus multe victime la nebunie sau la sinucidere”, scrie documentul publicat de Yad Vashem.

Deportarea la Auschwitz

Aceeasi sursa mentioneaza ca, din data de 15 mai, a inceput deportarea evreilor din Transilvania de Nord. ”Cate patru trenuri in fiecare zi, fiecare tren cu cate 35-40 de vagoane de marfa, erau trimise in diferitele centre de ghetoizare si imbarcare pentru a fi umplute cu incarcatura umana, potrivit unui program bine stabilit. Fiecare tren transporta cate 3.000 de evrei inghesuiti in vagoanele de marfa, cate 70-80 in fiecare vagon. Fiecare vagon era prevazut cu doua galeti: una pentru apa, alta pentru excremente. (…) Evreilor li s-a permis sa ia cu ei doar un numar limitat de bunuri pentru durata «calatoriei». Le era strict interzis sa aiba bani lichizi, bijuterii sau bunuri de valoare. Imediat inainte de mutarea lor din ghetou pe platformele de imbarcare au fost supusi unor noi perchezitii, pentru a li se descoperi bunurile de valoare. Brutalitatea cu care au fost facute aceste perchezitii a variat, dar toate au fost la fel de umilitoare. In decursul perchezitiilor, documentele personale, inclusiv actele de identitate, diplomele si chiar documentele militare au fost confiscate, posesorii lor devenind astfel niste anonimi, oameni fara identitate. La scurt timp dupa incheierea perchezitiilor, jandarmi si politisti inarmati pana in dinti i-au escortat pe evrei catre punctele de imbarcare. Dupa ce acestia au fost inghesuiti in vagoanele de marfa cu o foarte mare brutalitate, fiecare usa de vagon a fost legata cu lanturi si blocata”. Ceea ce a urmat este binecunoscut. Ajunsi la Auschwitz, unii dintre oameni au fost dusi direct in camerele de gazare. Altii au fost ucisi pe parcursul anului care a urmat. In primavara anului 1945, mai putin de 25 la suta dintre evreii deportati din Transilvania de Nord mai erau in viata.