Pe 11 iunie, calendarul ortodox marchează o sărbătoare importantă: este pomenirea Sfântului Luca al Crimeei, medic strălucit și mărturisitor al credinței creștine, cunoscut drept unul dintre cei mai puternici vindecători din rândul sfinților. Viața sa este o mărturie cutremurătoare despre curaj, sacrificiu și dăruire, atât pentru trupul, cât și pentru sufletul omului.
Sfântul medic ce a împletit bisturiul cu rugăciunea
Născut în 1877, Valentin Feliksovici Voino-Iasenețki – așa cum se numea înainte de a deveni Sfântul Luca – a fost atras încă din tinerețe de medicina salvatoare. A ales să se specializeze în chirurgie și a devenit un nume respectat în domeniu, activând inclusiv în timpul Războiului ruso-japonez din 1904.
După o viață de familie în care a crescut patru copii alături de soția sa, suferința l-a lovit din plin atunci când aceasta s-a stins din viață. Rămas văduv, Valentin a primit îndemnul unui episcop de a merge mai departe pe calea preoției. A acceptat cu inima deschisă, convins că aceasta era chemarea sa profundă.
Prigonit de comuniști, dar neclintit în credință
În 1923 a fost numit episcop de Tașkent, însă regimul comunist l-a considerat un dușman. A urmat o perioadă grea, cu arestări, anchete dure, deportări și lagăre. Cu toate acestea, Sfântul Luca a continuat să vindece oameni, chiar și în cele mai grele condiții. Nu s-a despărțit niciodată de bisturiu, dar nici de rugăciune. În timpul operațiilor făcea semnul crucii cu iod și se ruga înainte și după fiecare intervenție, aducând alinare și speranță celor suferinzi.
Sfântul Luca al Crimeei a trecut la cele veșnice pe 11 iunie 1961. Moaștele sale, aflate în Simferopol (Crimeea), sunt considerate făcătoare de minuni și sunt căutate de credincioșii care speră în vindecări trupești și sufletești.
Rugăciune către Sfântul Luca al Crimeei, pentru alinarea bolilor.
„Sfinte Ierarh mărturisitor, învăţătorule al adevărului şi doctore fără de arginţi Luca, ţie plecăm genunchii sufletului şi ai trupului, şi căzând la cinstitele şi tămăduitoarele tale moaşte pe tine te rugăm, precum fiii pe tatăl lor: auzi-ne pe noi, păcătoşii, cinstite părinte, şi du rugăciunea noastră la Milostivul şi Iubitorul de oameni Dumnezeu, ca unul care stai înaintea Lui dimpreună cu sfinţii toţi. Credem că ne iubeşti cu aceeaşi dragoste cu care ai iubit pe fraţii tăi când vieţuiai în această lume.
Meşteşugul doctorilor stăpânind, în multe rânduri cu ajutorul harului suferinţele celor bolnavi ai vindecat, iar după cinstita ta adormire Stăpânul tuturor a arătat moaştele tale izvor de tămăduire: că felurite neputinţe se vindecă şi putere se dăruieşte celor ce cu evlavie le sărută şi cer dumnezeiasca ta mijlocire”.