La aproape șapte ani de la dispariția Stelei Popescu, locul său de veci de la Mănăstirea Cernica încă respiră emoție și respect. Deși familia ajunge tot mai rar la cimitir, fanii nu au încetat să-i cinstească memoria. Recent, mormântul actriței a fost acoperit cu buchete proaspete de lalele roșii și flori viu colorate – un gest discret, dar plin de dragoste, care arată că timpul nu a șters amintirea ei.
Emoție și liniște la mormântul Stelei Popescu
Chiar dacă familia ei pășește rar pe la cimitir, admiratorii fideli ai Stelei Popescu continuă să vină, în tăcere, să aducă o floare, să aprindă o lumânare sau pur și simplu să spună o rugăciune. Printre cei care i-au adus un omagiu recent s-a numărat și o fostă colegă de scenă, care a mărturisit emoționată.
„Am trecut azi să-i aprind niște lumânări și să-i aduc niște flori. M-am bucurat să găsesc mormântul curat și plin de flori. Familia ajunge rar, dar admiratorii nu au uitat-o”, a transmis femeia.
Până în lunile februarie-martie, locul de veci al Stelei mai purta amprenta sărbătorilor de iarnă. Globuri, ornamente și detalii festive fuseseră așezate cu grijă de o apropiată a artistei, care an de an decorează mormântul cu respect și devotament. Abia în martie au fost înlăturate, semn clar că familia – fiica, care ajunge cu greu, și nepoata, stabilită în străinătate – vizitează rar cimitirul.
Publicul încă o iubește sincer
În ciuda trecerii timpului, flăcările lumânărilor aprinse și florile mereu proaspete spun totul: Stela Popescu trăiește prin cei care au râs, au plâns și au crescut alături de ea. Moștenirea ei artistică e mai vie ca niciodată, păstrată cu sfințenie de un public care nu a uitat.
Născută pe 21 decembrie 1935, în satul Slobozia-Hodorogea, din fostul județ Orhei, Stela Popescu provenea dintr-o familie modestă de dascăli. Deși inițial a urmat Facultatea de Limbă Rusă „Maxim Gorki”, dorința de a urca pe scenă a învins. A renunțat la studii și s-a alăturat Teatrului Ministerului de Interne, deschizând astfel drumul spre o carieră legendară.
Cu un umor inconfundabil și o prezență magnetică, a devenit una dintre cele mai iubite figuri din teatrul și televiziunea românească. Povestea ei de viață, spusă cu sinceritate, rămâne vie:
„Tu n-ai vrut să mă fac actriță”, îi spunea ea mamei. „Vezi că mi-a ieșit. Eee, oi avut noroc că ți-i ieșit”, i-a răspuns aceasta cu blândețe.
În luna noiembrie se împlinesc șapte ani de la moartea actriței. Dar dragostea publicului și prezența discretă a celor care încă îi păstrează vie amintirea arată că Stela Popescu nu a plecat cu adevărat. E acolo – în sufletul unei țări întregi.