Diete si regimuri

8 citrice mai putin cunoscute si consumate de romani

Publicat: 11 apr. 2012
_____ Vizualizări 0 Comentarii
8 citrice mai putin cunoscute si consumate de romani
7

Originea citricelor este in Orient,intr-un areal cuprins intre China de Sud,Indochina si Penisula Malacca si probabil in partea orientala a peninsulei indiene. Cele mai vechi specii de citrice, atestate documentar sunt grepfrutul si kumquatul, scrierile datand din anii 2205-2197 i.Hr.in China.

Citrus medica sau chitra a ajuns prima in zona mediteraneana,unde israelienii o foloseau in scop religios. Romanii si grecii cultivau chitrul, lamaiul si limetta. Portocalul amar a fost introdus in zona mediteraneana de catre arabi, iar cel dulce de genovezi sau de portughezi. Ultima specie care a ajuns in bazinul mediteranean a fost mandarinul, la inceputul secolului al XIX-lea.

Citricele fac parte din familia Rutaceae, subfamilia Aurantioideae, grupul Citreae, care cuprinde cel putin 13 genuri. Iata cateva citrice mai putin cunoscute si consumate de romani:

1. Chitra
Este fructul plantei Citrus medica; are culoare galbena, este mai mare decat portocala si poate atinge chiar greutatea de 1 kg; pulpa, putin dezvoltata, are un gust similar celui de lamaie, dar mai putin acru.

Chitra contine: zaharuri; fibre; acid citric, care ajuta la diureza; saruri minerale, cum sunt cele de potasiu, de iod, de calciu, de fosfor si de fier; vitamine, mai ales vitamina C, importanta pentru dezvoltarea sistemului imunitar al organismului; speridina, substanta apartinand categoriei bioflavonoizilor.

Chitra se poate consuma proaspata, dar se foloseste mai ales pentru prepararea marmeladelor, a sucurilor, a lichiorurilor si a bauturii nealcoolice, cunoscuta sub numele de „cedrata” (suc de chitra indulcita amestecat cu apa minerala). In cofetarie, coaja este utilizata pentru prepararea bucatilor zaharisite. Uleiul esential, extras din stratul exterior al cojii, este utilizat la fabricarea lichiorurilor, in parfumerie, in cosmetica si in medicina.

Pentru favorizarea digestiei, se foloseste o infuzie filtrata; coaja maruntita pusa la fiert in apa timp de 20 de minute.

2. Portocale rosii
Portocala cu pulpa rosie ca sangele – blood orange – cu denumirea sa latina de Citrus sinensis, este un fruct uimitor. Este originar din Sicilia insa se planteaza si in California sau Texas. Portocalele rosii sunt delicioase si au un gust dulce astringent cu aroma de zmeura.

Fructele au efecte benefice impotriva ingrasarii si le permit persoanelor care le consuma sa isi mentina o silueta supla, potrivit unui studiu realizat de cercetatorii italieni de la Universitatea din Milano. Acestia au remarcat faptul ca sucul de portocale rosii ii impiedica pe soarecii folositi in acest experiment sa se ingrase. 

In contrast, soarecii care au primit portii zilnice de suc de portocale dulci, o varietate mult mai populara pe plan mondial, au luat semnificativ in greutate, iar organismele lor au format depozite mari de grasime. Sucul de portocale rosii restrictioneaza capacitatea celulelor adipocite de a acumula grasime, au afirmat cercetatorii de la Universitatea din Milano.

Cercetatorii italieni considera ca proprietatile benefice ale acestor fructe, se datoreaza unor concentratii ridicate de antocianina. Antocianina, un pigment rosu care confera acestei varietati de portocale o culoare specifica, are rolul de a neutraliza efectele produse de radicalii liberi in corpurile organismelor vii. Acesta este benefic pentru prevenirea si combaterea ulcerului si ajuta si la imbunatatirea vederii.

Portocalele rosii mai contin vitamina C, potasiu, caroten si fibre alimentare.

3. Mapo
Este un mic fruct citric de creatie recenta, o incrucisare intre mandarina Avana si grepfrutul Duncan. Are coaja verde cu galben, iar pulpa de culoare galben-portocaliu si gustul similar portocalei. Se consuma proaspata, ca fruct sau ca suc, obtinut prin stoarcere.

4. Clementine 
Clementinele (Citrus aurantium) sunt lipsite de samburi si sunt printre cele mai dulci dintre citrice. Reprezinta o varietate creata in anii 1800 de catre calugarul Clemente, director al orfelinat din Misserghin (Algeria). A realizat astfel o incrucisare intre portocala si mandarina, cu coaja foarte neteda si lucioasa.

5. Kumquat
Are dimensiuni mici, culoare portocalie si forma rotunda sau ovala; coaja este groasa, cu gust dulce si aromat, in timp ce pulpa, impartita in felii, este usor acrisoara. Se consuma proaspata, conservata in alcool sau confiata.

Fructele de Kumquat nu contin colesterol, grasime si sodiu si constituie o sursa importanta de vitamina A si C. In plus, contin si flavonoizi si, spre deosebire de celelalte fructe din aceeasi clasa, au un continut redus de calorii – doar 42/100 gr.

6. Minola
Minola (Citrus Tangelo) este o incrucisare intre mandarina Dancy si grepfrut Duncan, lansata in 1931 de catre Statiunea de cercetari horticole USDA in Orlando. Are o forma care aminteste de para si o aroma acrisor-amaruie.

7. Ugli
Fructul ugli este o incrucisare intre trei citirice: grepfrut sau pomelo, mandarina si portocala. Se remarca prin coaja groasa, cu protuberante, iar pulpa este suculenta mai mult dulce decat acra. Fructele ugli se folosesc la fel ca grepfruturile roz.

8. Calamondinul
Este de obicei descris ca o incrucisare intre mandarina si kumquat. Din fructe se obtin suc si mamelada. Este un fruct foarte popular in intreaga Asia de Sud, in special in Filipine, unde este cel mai frecvent utilizat la gatit. In multe tari latine, calamondinul este intalnit in curti. In vest este cunoscut sub numele de portocala acida, portocala calamondin, portocala chineza sau portocala Panama. 

Sucul de calamondin aplicat pe zonele afectate de muscaturi de insect reduce iritatiile si mancarimile. De asemenea, este benefic in tratamentul acneei si combate tusea (mai ales in combinatie cu ceai verde); este un antiinflamator natural. Sucul incalzit si diluat cu apa este u remediu eficient pentru constipatie. Atenueaza pistruii.  

Adauga un comentariu