Administrația Piețelor Agroalimentare Galați umilește Eco Piața Iași cu profituri reale și zero datorii

Într-o țară în care companiile publice sunt tot mai des acuzate de incompetență și risipă, cazul Eco Piața Iași oferă un exemplu perfect de „eficiență decorativă” și dezastru financiar mascat sub o spoială de performanță tehnică. O analiză comparativă cu Administrația Piețelor Agroalimentare Galați, o entitate dintr-un oraș mai mic și cu resurse aparent limitate, scoate la iveală adevărata față a piețelor ieșene: un colos în viteză, dar cu direcția pierdută și buzunarele goale.

În timp ce Galațiul face profit din activitatea de bază și se ține departe de datorii, Eco Piața reușește performanța de a pierde bani zilnic, într-un dans absurd de cifre amețitoare și realitate falimentară. Vă aducem aminte faptul că piețele din Iași sunt de-a dreptul ridicole, comercianții se plâng de condițiile mizerabile și de taxele care sunt tot mai mari. Vă mai aducem aminte și faptul că Cristian Popescu Piedone a rămas șocat după o vizită la Piața Nicolina unde a găsit condiții greu de imaginat.

Cifrele care condamnă – Eco Piața Iași jonglează cu banii, dar cade în gol

La prima vedere, Eco Piața Iași SA pare o companie exemplară din punct de vedere operațional. Are o viteză de rotație a activelor de 2.94, ceea ce înseamnă că își rulează activele aproape de trei ori pe an – un semn aparent de eficiență. Încasează creanțele într-un ritm accelerat, cu o rotație de 17.26, adică aproape o dată la trei săptămâni. Iar când vine vorba de stocuri, cifra de 278.30 este spectaculoasă: în teorie, întoarce stocul aproape la fiecare zi de activitate! Ai zice că ai în față o companie agilă, atentă și bine rodată.

Indicatorii financiari la Eco Piața Iași arată foarte rău! Toți sunt în cădere liberă

Dar această performanță tehnică este un decor. Dincolo de acest afiș perfect, în culisele financiare se întâmplă un dezastru. Marja profitului din exploatare, adică indicatorul care arată cât câștigă compania din activitatea sa de bază, este de -0.26%. Asta înseamnă că pentru fiecare 100 de lei încasați din chirii, tarabe și alte servicii, Eco Piața pierde bani. E ca și cum o brutărie ar produce zilnic pâine, dar cu fiecare franzelă vândută, s-ar împrumuta cu 50 de bani.

La Administrația Piețelor Galați cifrele financiare generale sunt în creștere

Această marjă negativă este semnul unei erodări structurale a companiei. Costurile fixe sunt prea mari, cheltuielile operaționale scapă de sub control, iar veniturile nu mai țin pasul cu inflația și realitatea economică. Situația este cu atât mai gravă cu cât compania nu are un competitor direct – gestionează piețe publice într-un oraș mare, cu cerere constantă.

Indicatorii de rentabilitate la Eco Piața Iași sunt în cădere

Și mai grav, profitul net de doar 0.74% este o iluzie contabilă. Nu reflectă o activitate sănătoasă, ci mai degrabă venituri excepționale sau artificii bugetare. Poate o reevaluare de active, o subvenție întârziată sau o scutire fiscală mascată. Dar într-o companie serioasă, profitul net trebuie să fie rezultatul unei activități comerciale coerente, nu un accident norocos.

Ca să înrăutățim tabloul, cifra de afaceri a scăzut cu -1.61%. Nu e o cădere abruptă, dar direcția e clară – în jos. În loc să atragă mai mulți chiriași, să deschidă noi spații sau să diversifice sursele de venit, Eco Piața pare că pierde teren în propriul oraș. Este o companie care aleargă pe loc, transpiră din greu, dar pierde cursele importante. O entitate în care se muncește mult, dar se câștigă puțin – sau chiar se pierde. Iar asta, pentru o instituție publică, este inacceptabil. Prin comparație, municipiul Iași are o populație de 271.692 locuitori (2021), iar Galațiul are o populație de 217.851 locuitori (2021).

Lecția de umilință de la Galați – mai mic, mai sigur, mai profitabil

Administrația Piețelor Agroalimentare Galați, o entitate publică dintr-un oraș mai mic, fără pretenții de „smart city” sau „pol regional de dezvoltare”, oferă o lecție dură și umilitoare pentru Iași. Galațiul nu impresionează prin cifre spectaculoase, dar își face treaba cu o disciplină contabilă exemplară. Marja sa de profit din exploatare este de 0.98%, adică fiecare leu încasat aduce un mic profit – dar consistent și sănătos. Iar marja netă de 0.88% confirmă faptul că nu vorbim despre un noroc fiscal, ci despre o activitate gestionată corect.

Rentabilitatea la Administrația Piețelor Galați este în creștere

În plus, performanța Galațiului nu stă pe datorii sau împrumuturi mascate. Dimpotrivă, levierul financiar este de doar 0.06, ceea ce înseamnă că aproape toate activele sunt finanțate din surse proprii. Este un semnal de prudență rar întâlnit în companiile de stat, unde îndatorarea este adesea tratată cu nepăsare. La Galați, nu există jocuri cu focul. Nu există promisiuni acoperite cu bani din viitor. Este o construcție solidă, pe fundamente reale.

Contrastul cu Iașul este șocant. Raportul Datorie/EBITDA la Eco Piața este de 6.97, adică în mod teoretic ar avea nevoie de aproape 7 ani de profit (dacă l-ar produce constant!) pentru a-și achita datoriile. Iar asta într-o perioadă în care profitul operațional este negativ! Practic, Iașul se împrumută pentru a susține pierderile, ceea ce este rețeta clasică a unei prăbușiri financiare lente, dar sigure.

Administrația din Galați dovedește că nu ai nevoie de performanțe strălucitoare ca să fii viabil. Ai nevoie de echilibru, transparență și o politică financiară responsabilă. Iar acest model funcționează. În timp ce Iașul se împiedică în promisiuni și grafice de eficiență fără acoperire, Galațiul merge înainte, fără zgomot, dar cu rezultate.

Concluzia e simplă: nu contează cât de repede rulezi banii, dacă nu produci valoare reală. Galațiul câștigă pentru că respectă principiile de bază ale oricărei afaceri: cheltuie mai puțin decât încasează și evită riscurile inutile. Iașul, prin Eco Piața, rămâne captiv într-un model falimentar, cu o imagine care nu mai ține pasul cu realitatea financiară. Eficiența fără profit este, în fond, doar un spectacol prost regizat, pe banii noștri.