Afacerea Ucraina merge în zigzag

Zigzag de la Zelenskiy. Aparent, este un simplu joc de cuvinte. Dar nu e chiar așa. Straniu, președintele în exercițiu al Ucrainei, care a depășit cu mult exercițiul electoral, a ajuns într-o postură cu totul și cu totul neobișnuită. Senzațională chiar. El joacă rolul de arbitru între Statele Unite și Uniunea Europeană. Oare de ce?

Dacă nu ar fi șantajat la greu, Volodimir Zelenskyi s-ar dovedi consecvent cu întreaga conduită pe care a jucat-o în felul său magistral în ultimii aproape 4 ani. Consecvent cu angajamentul pe care și l-a luat în fața poporului ucrainean de a face tot ce îi stă în putință pentru a apăra integritatea statului. Și, în consecință, sub nicio formă nu s-ar arăta conciliant în raport cu propunerile lui Donald Trump, despre care, mai în glumă, mai în serios, se spune că au fost mai întâi redactate în limba rusă la Kremlin și apoi copiate în engleză la Washington. Un plan de pace pe care, aproape la unison, liderii Uniunii Europene îl taxează drept o cedare, o depunere a armelor lumii occidentale în fața pretențiilor teritoriale – și nu numai – ale liderului de la Kremlin. Acești lideri europeni susțin că măcar un punct din cele 28 avansate formal de Donald Trump ar putea fi negociat și adjudecat de toate părțile. Numai că nu se știe prea bine care ar putea fi acel punct.

Singurul care consideră că planul de pace avansat de Donald Trump este, în linii mari, fezabil este, în mod uluitor, chiar Volodimir Zelenskyi. La o adică, acesta este gata, în numele Ucrainei și contrar jurământului pe care l-a formulat la începutul mandatului, să cedeze Donbassul. După ce, în prealabil, peninsula Crimeea a fost adjudecată de Federația Rusă. Iar celelalte regiuni ocupate aproape în totalitate de forțele armate ale Kremlinului ar putea fi considerate teritorii fără un statut bine precizat, negociabil în viitor.

Spre deosebire de șefii de state din Uniunea Europeană, care susțin ca, în baza unui acord de pace, armata ucraineană să se reducă la 800 de mii de militari – rămânând cea mai puternică armată din UE – Zelenskyi este gata să cedeze și la acest capitol, acceptând o diminuare la 600 de mii. Tot cea mai numeroasă armată din UE. Merge și mai departe și este gata să renunțe, în numele Ucrainei, la pretenția – care oricum nu va putea fi onorată – de aderare la NATO. Și chiar și la proiectul UE de a oferi garanții de pace Ucrainei asemănătoare efectelor articolului 5 din Tratatul NATO.

Pregătindu-se pentru întâlnirea crucială cu Donald Trump, care urmează să aibă loc la Washington, Volodimir Zelenskyi îmbrățișează din capul locului proiectul american cu care, din nou, UE nu e de acord: acela de a fi utilizate activele înghețate ale Federației Ruse din Europa, în cuantum de circa 100 de miliarde de dolari, în scopul reconstruirii țării prin crearea unui fond suveran administrat de Statele Unite și cu un profit de 50% în beneficiul Washingtonului.

Și așa mai departe. Totul arată ca și când Volodimir Zelenskyi ar fi fost prins cu mâța-n sac, concret fraudând fonduri uriașe din ajutoarele pentru război acordate de Washington și de Bruxelles în folosul unui grup criminal organizat pe care îl patronează. Și, strâns cu ușa, de voie, de nevoie, cedează rând pe rând tot ceea ce este de cedat, angajându-se inclusiv la organizarea, în termen de 100 de zile, a unor alegeri prezidențiale pe care, dacă i se acordă imunitatea, le va pierde cu grație. Urmând ca altcineva să semneze și să parafeze mult acceptatul acord de pace din Europa.

Așa cum arată în prezent „Afacerea Ucraina”, ea nu este, contrar unor supoziții, nici rusească – Rusia temându-se nu de război, ci de pace –, nu este nici o afacere europeană – UE înregistrând, la acest capitol, până în prezent, pierderi de sute de miliarde de euro –, ci este mai degrabă o afacere a Washingtonului. Desigur, Donald Trump va negocia și, de gura târgului, va mai ceda câte ceva, dar nu dintre punctele esențiale. Afacerea Ucraina se apropie vertiginos, în ciuda tuturor bâlbâielilor, de un deznodământ.