Amigdalita pultacee: Cauze, simptome, tratament și complicații

Amigdalita pultacee este una dintre formele clinice de manifestare și clasificare a infecțiilor acute orofaringiene. Se caracterizează prin formarea unor depozite albe de puroi la nivelul amigdalelor.

Amigdalele reprezintă două glande situate în spatele cavității bucale, de o parte și de alta a gâtului. Ele fac parte din sistemul imunitar al organismului, fiind primul organ care interzice pătrunderea microbilor în organism. La nivelul acestora se formază anticorpi, iar astfel organismul se poate apăra împotriva infecțiilor. Cu toate acestea, uneori, amigdalele se pot inflama, iar pe suprafața lor pot apărea puncte alb-gălbui, mici, umplute cu puroi. Această afecțiune poartă denumirea de amigdalită pultacee sau angină pultacee.

Amigdalita pultacee: Cauze și simptome

Cauzele amigdalitei pultacee pot fi virale, de obicei virusul Epstein-Barr, și bacteriene, când este constatată prezența streptococului beta-hemolitic de grup A, pneumococ, stafilococ.

stirilebzi.ro

Te poți pensiona după o singură zi de muncă? Acești români beneficiază anticipat de bani

Stirile PROTV

Una dintre cele mai mari companii din lume vine în România. Are venituri aproape cât...

Diferențierea corectă dintre cele două cauze este esențială în stabilirea unui tratament antimicrobian adecvat, atât la copil, cât și la adult.

Pacienții prezintă următoarele simptome: dureri în gât (în mod frecvent), dureri severe la înghițire și febră. De asemenea, pot fi întâlnite dureri de cap, grețuri, vărsături și dureri abdominale.

Amigdalita pultacee: Tratament

Tratamentul amigdalitei pultacee este simptomatic și antimicrobian. Cel din urmă este indicat la pacienții cu angină acută simptomatică, confirmată prin prezența în exsudatul faringian a streptococului beta-hemolitic grup A fie în culturi, fie prin teste rapide.

În cazul în care, în urma analizelor, există un grad înalt de suspiciune, terapia antimicrobiană poate fi inițiată până la confirmarea bacteriologică. Dacă nu este confirmat diagnosticul de faringită streptococică grup A beta-hemolitic, se recomandă întreruperea terapiei.

Inițierea precoce a terapiei antimicrobiene determină o scurtare a evoluției clinice a bolii.

Cele mai utilizate antibiotice sunt: penicilina și derivații săi (Ampicilina, Amoxicilina, Amoxicilina-clavulanat), numeroase cefalosporine (Cefuroxima, Cefpodoxima, Ceftriaxona), macrolide (Eritromicina, Claritromicina, Azitromicina), lincosamide (Clindamicina).

Când este ales un antibiotic pentru tratarea de cauză bacteriană a anginei pultacee, trebuie avute în vedere eficacitatea, protecția/securitatea, spectrul antimicrobian (limitat sau larg), doza, schema de tratament, complianța și costul.

Pacienții care se confruntă des cu această afecțiune și nu există nicio explicație alternativă pentru faringitele recurente cu streptococ beta-hemolitic grup A, se poate alege tratamentul chirurugical.

Complicații

Faringita acută cu streptoc beta-hemolitic grup A poate fi asociată cu complicații supurative și non-supurative. Cele supurative apar din cauza extinderii infecției cu streptococ A beta-hemolitic la structurile adiacente. Acestea includ: abcesul periamigdalian, abcesul retrofaringian, limfadenita cervicală, sinuzita, otita medie și mastoidita. Frecvența acestor complicații a fost redusă foarte mult de terapia cu antibiotice. Sechele non-supurative ale faringitei streptococice grup A beta-hemolitic sunt reumatismul articular acut, glomerulonefrita acută poststreptococică și artrita reactivă poststreptococică.

Reumatismul articular acut se manifestă prin artrită, cardită, coree, noduli subcutanați, eritem marginat și febră. Acesta poate apărea după un episod de faringită streptococică grup A beta-hemolitic. De asemenea, glomerulonefrita poststreptococică poate apărea după o infecție cu streptococ A beta-hemolitic fie a faringelui, fie a tegumentelor. Spre deosebire de reumatismul articular acut, această afecțiune nu pare să fie prevenită prin terapia antimicrobiană a infecției streptococice grup A beta-hemolitic din antecedente.

Așadar, diagnosticul în amigdalita pultacee este extrem de important, deoarece doar în acest fel se poate stabili un tratament adecvat.