Astăzi este Ajunul Crăciunului. Ce tradiții și obiceiuri sunt specifice pentru această zi a anului

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Astăzi se sărbătorește Ajunul Crăciunului, ultima zi din Postul Nașterii Domnului

Pe 24 decembrie se sărbătorește Ajunul Crăciunului, iar pentru credincioși este și ultima zi de post. În toată țara au loc ritualuri și obiceiuri deosebite, specifice doar pentru această zi a anului.

Ultima zi de post pentru credincioși

Ajunul Crăciunului, sărbătorit în fiecare an pe 24 decembrie, este ultima zi de post din Postul Nașterii Domnului, perioadă care începe pe 15 noiembrie și se încheie înainte de marea sărbătoare a Nașterii lui Hristos.

Această zi are o profundă semnificație spirituală, amintindu-le credincioșilor de patriarhii și drepții Vechiului Testament care au așteptat în post și în rugăciune venirea lui Mesia.

Dacă primele 39 de zile ale postului sunt mai ușoare din punct de vedere alimentar, având mai multe zile de dezlegare la pește, Ajunul Crăciunului este o zi de post aspru, adică de ajunare. Tradiția ajunării din această zi este consemnată încă din secolul al IV-lea.

Potrivit rânduielii bisericești, creștinii ajunează, după putere, până la ceasul al IX-lea (ora 15:00), iar în unele zone chiar până la apariția luceafărului de seară, în amintirea stelei care a vestit magilor Nașterea Domnului.

De asemenea, din punct de vedere istoric, Ajunul Crăciunului marchează momentul dinaintea celebrării Nașterii Domnului Iisus Hristos, un eveniment central pentru creștini. Sărbătoarea are rădăcini încă din primele secole ale creștinismului, când liderii Bisericii au stabilit data de 25 decembrie pentru a coincide cu festivalurile romane de iarnă, precum Saturnaliile și Sol Invictus, pentru a facilita adoptarea creștinismului.

Tradiții și obiceiuri pentru Ajunul Crăciunului

Spre seară, după ceasul prânzului, se obișnuiește consumul de grâu fiert, amestecat cu miere și fructe, tradiție care amintește de postul prorocului Daniel și al celor trei tineri din Babilon. În multe zone ale țării se păstrează și obiceiul preparării „scutecelor lui Iisus”, lipii subțiri de făină, apă și sare, înmuiate într-un sirop dulce și presărate cu nucă măcinată.

În unele zone, gospodina care pregătește colacii de Crăciun obișnuiește să meargă în grădină sau în livadă, cu mâinile acoperite de aluat, rostind o urare menită să aducă rod bogat pomilor. De asemenea, după ce pun pâinea la copt, alte femei rostesc cuvinte simbolice, dorindu-și ca, asemenea cuptorului și lopeții pline de pâine, și copacii să fie încărcați de fructe.

Conform credinței populare, persoanele care adaugă o nucă și un bănuț în apa cu care se spală pe față vor avea parte de noroc și sănătate pe tot parcursul anului.

Ajunul Crăciunului este și ziua în care colindele vestesc Nașterea Domnului. Încă din zorii dimineții, copiii și tinerii pornesc cu colindatul, fiind primiți de gazde cu daruri de post: mere, nuci, covrigi sau turte. Tot în această zi, preoții merg la casele credincioșilor cu icoana Nașterii Domnului, vestind marea sărbătoare a Întrupării Fiului lui Dumnezeu. Tradiția este considerată o adevărată slujbă săvârșită în afara bisericii, pe ulițe, în curți și la ferestrele oamenilor.

Din punct de vedere liturgic, Ajunul Crăciunului aduce o rânduială specială. Se citesc Ceasurile Împărătești și se săvârșește Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, unită cu Vecernia, în cadrul căreia sunt citite profeții din Vechiul Testament despre Nașterea Mântuitorului.