Cătina se prezintă sub formă de arbust și poate crește până la cinci sau șase metri înălțime. Ramurile prezintă numeroși țepi lungi și ascuțiți iar frunzele sunt înguste, de culoare verde-argintiu. Florile apar în lunile martie-aprilie și sunt brun-gălbui și mici.
Principala parte folosită, în fitoterapie, sunt fructele de cătină, deoarece sunt bogate în vitamina C și ulei care este extrem de benefic împotriva afecțiunilor pielii.
Ceaiul de cătină este un remediu naturist de care organismul nostru are mare nevoie. Atât pentru refacerea nivelului de energie, cât și pentru tratarea sau prevenirea diferitelor afecțiuni.
Având numeroase beneficii pentru sănătate, cătina este supranumită „ginsengul românesc” și își merită pe deplin titlul de cel mai bun antioxidant al organismului.
Acest ceai poate fi consumat zilnic, ca adjuvant natural în cadrul unei alimentații echilibrate și sănătoase. Ne oferă o serie de substanțe prețioase, precum vitaminele A, B1, B2, B6, B9, C ( o cantitate de zece ori mai mare decât cea din citrice ), E, K, respectiv vitamina P. la această listă lungă de vitamine se mai adaugă și substanțele minerale: magneziu, fier, calciu, sodiu și potasiu.
În plus, o cană de ceai obținută prin infuzarea cătinei, furnizează acizi grași esențiali, aminoacizi esențiali, flavonoide, polifenoili și acizi organici.
La o cană de 250 de ml de apă fierbinte se adaugă o linguriță de fructe de cătină ( sau un pliculeț de ceai ) și se lasă la infuzat timp de trei sau patru minute. În cazul în care nu vă place gustul acrișor al ceaiului, se poate îndulci cu zahăr sau cu un pic de miere, dar doar după ce s-a mai răcit un pic. Se consumă nu mai mult de două sau trei căni de ceai pe zi.
În ciuda acțiunii foarte bune anticancerigene, ceaiul este depășit la acest capitol, de uleiul de cătină. Uleiul de cătină este mai concentrat.
Acest ceai poate fi consumat cu încredere de majoritatea persoanelor, însă nu este recomandat pe durata sarcinii și alăptării, în caz de astm bronșic, diaree cronică sau pancreatită.