Biserica Ortodoxă îi sărbătorește în fiecare an, pe 9 martie, pe Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia, martiri care au rămas în memoria creștinătății ca simbol al credinței și al curajului în fața persecuțiilor. Sărbătoarea are o semnificație religioasă profundă, dar este și una dintre cele mai importante zile din calendarul tradițional românesc, fiind cunoscută popular drept Ziua Mucenicilor sau Macinicilor.
Astăzi este sărbătoarea celor 40 de Mucenici
Cei 40 de mucenici au trăit în perioada domniei împăratului roman Licinius (308-324), cunoscut pentru prigoana împotriva creștinilor. Ei făceau parte din Legiunea a XII-a Fulminata, o unitate militară staționată în Armenia, și erau soldați de diferite origini – romani, greci și armeni.
Credința lor a devenit cunoscută guvernatorului Armeniei, Agricola, care le-a cerut să renunțe la creștinism și să se închine idolilor. Pentru că au refuzat, aceștia au fost aruncați în închisoare, timp de opt zile, și supuși unor chinuri grele, fiind bătuți cu pietre. Tradiția spune că, în timpul acestor încercări, au fost întăriți prin semne divine, care le-au dat puterea de a rămâne statornici în credință.
În cele din urmă, autoritățile au decis să-i condamne la moarte prin înghețare, într-un lac din cetatea Sevastia. Într-o noapte geroasă, cei 40 de soldați au fost obligați să stea în apa înghețată a lacului.
Potrivit tradiției creștine, în timpul nopții, unul dintre mucenici, copleșit de frig, a ieșit din apă și s-a îndreptat spre o baie caldă pregătită de păgâni. Însă acesta a murit imediat după ce a renunțat la credință.
În unele zone, creștinii sărbătoresc Macinicii
Cei rămași în lac au continuat să se roage lui Dumnezeu pentru a le ușura suferința. Atunci, spune tradiția, s-a petrecut o minune: apa lacului s-a încălzit, gheața s-a topit, iar deasupra mucenicilor au coborât 40 de cununi strălucitoare.
Unul dintre soldații care îi păzeau a văzut această lumină cerească și, observând că o cunună nu se așezase peste nimeni, a mărturisit că este creștin și s-a aruncat în lac, completând astfel numărul martirilor.
Trupurile lor au fost urcate într-un car pentru a fi arse și apoi aruncate în lac. Un singur tânăr soldat, Meliton, mai respira. Ostașii au refuzat să-l urce în car, însă mama sa l-a luat în brațe și l-a dus ea însăși către locul unde se aflau ceilalți martiri, dorind ca fiul ei să nu se lepede de credință. Tânărul a murit pe drum, în brațele mamei sale.
Biserica îi pomenește astăzi pe toți cei 40 de mucenici, între care Chirion, Candid, Domnos, Isihie, Iraclie, Smaragd, Evnichie, Valentin, Claudiu, Prisc, Teodul, Eutihie, Ion, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Flaviu, Acachie, Lisimah, Alexandru, Ilie, Gorgonie, Teofil, Domitian, Gaiu, Leonte, Atanasie, Chiril, Nicolae, Severian, Meliton și Aglaie.
Astăzi încep muncile agricole
Sărbătoarea creștină s-a suprapus, în timp, peste începutul anului agricol tradițional, generând o serie de obiceiuri populare, cunoscute sub numele de Mucenicii sau Macinicii.
În credința populară, ziua de 9 martie marchează sfârșitul babelor și începutul moșilor, simbolizând trecerea definitivă de la iarnă la primăvară. În multe zone ale țării existau ritualuri menite să alunge gerul și să cheme căldura.
În această zi, plugul era scos, în mod festiv, în fața casei. Fierarul satului îl trecea prin foc pentru a-l curăța și a-l sfinți simbolic, iar apoi, plugarii se înțelegeau între ei pentru a lucra împreună pământul.
Astfel, începea, simbolic, ciclul muncilor agricole și al sărbătorilor de primăvară.
În unele zone ale țării circulă și o tradiție populară, potrivit căreia ar fi existat 44 de mucenici, nu 40. Această credință este legată de cele 44 de zile dintre 9 martie și sărbătoarea Sfântului Gheorghe, prăznuită pe 23 aprilie.
Ziua Sfinților 40 de Mucenici rămâne una dintre cele mai importante sărbători ale începutului de primăvară, îmbinând credința creștină, care amintește de sacrificiul martirilor din Sevastia, cu tradițiile populare legate de renașterea naturii și de începutul muncilor agricole.