Busuiocul – Planta tămăduitoare pe care o avem cu toţii în grădină

Busuiocul are o dimensiune spirituală unică. În cultul creştin-ortodox românesc şi grecesc, busuiocul este un simbol al sacralităţii. Busuiocul uscat este folosit la prepararea aghiasmei, la purificarea şi sfinţirea zonelor necurate. Se pune de asemenea la icoane pentru protecţia locuinţei împotriva duhurilor rele.

Busuiocul este cu siguranţă planta cu cel mai puternic miros, un miros divin, unic. Folosit ca şi condiment, busuiocul aduce un plus de aromă mâncărurilor. La capitolul sănătate, busuiocul poate fi folosit ca un remediu natural pentru tratarea durerilor de cap, tusei, bronşitei, febrei, gutei şi afecţiunilor de stomac.

Răspândire şi recoltare

La noi în ţara busuiocul este exclusiv planta de cultură. Seminţele se pun în pământ la Dragobete (24 februarie), apoi se ţin în casă, în ghivece puse la fereastră, până la Sfântul Gheorghe (23 aprilie), când se plantează în grădină. Recoltarea să începe la sfârşitul lui iunie şi continuă până toamna târziu, când cade prima brumă. Se taie doar vârfurile înflorite de busuioc (fără partea lemnoasă), de mai multe ori pe timpul verii, după fiecare tăiere, planta dând şi mai mulţi lujeri, care la rândul lor vor înflori. După culegere, vârfurile de busuioc se usucă într-un strat cu o grosime de maximum un deget (aproximativ 2 cm), până când tulpinile şi frunzele devin uşor casante. Depozitarea se face în pungi de hârtie sau în săculeţi de pânză, în locuri întunecoase, uscate şi răcoroase.

stirilebzi.ro

Începe „Litoralul pentru toţi” în 31 mai! Tarifele încep de la 35 de lei pe...

Stirile PROTV

Un angajat al unui centru de colectare a fierului vechi din Botoșani a sunat la...

Preparate din busuioc

Pulberea

Se obţine prin măcinarea cu râşnita electrică de cafea a inflorescenţelor de busuioc uscate, urmată, eventual, de o cernere prin sită pentru faina albă. O linguriţă rasă de pulbere (aproximativ 1,5 grame) se ţine vreme de câteva minute sub limbă, după care se înghite cu apă. Se ia pe stomacul gol, de 3-4 ori pe zi.

Infuzia fierbinte

Flori de busuioc
Se foloseşte în terapia naturală (deşi nu are bogăţia de principii active a infuziei combinate) pentru efectele antispastice, element foarte important în tratarea unor tulburări digestive şi a unor afecţiuni respiratorii (bronşită, tuse convulsivă, viroze respiratorii). Se prepară simplu, prin opărirea unei linguriţe de tulpini înflorite şi mărunţite cu o cană de apă clocotită, după care se lasă un sfert de oră să se infuzeze şi se filtrează. Se bea cât mai fierbinte, aşa încât efectul antispastic, hipertermiant şi relaxant să fie maxim.

Infuzia combinată

Cum arata şi numele, combina extracţia la rece cu infuzia fierbinte, ajutând la conservarea principiilor active. Se prepară astfel: 2-3 linguriţe de flori şi frunze de busuioc mărunţite se lasă la înmuiat într-o jumătate de cană de apă, de seara până dimineaţă, când se filtrează; maceratul se pune deoparte, iar pulberea rămasă se opăreşte cu încă o jumătate de cană de apă fierbinte 20 de minute, după care se lasă la răcit şi se filtrează; se combina cele două extracte; se bea înainte de masă cu un sfert de oră. Doza – 3 căni pe zi.

Busuiocul – Planta tămăduitoare pe care o avem cu toţii în grădină

Tinctura

Se umple pe jumătate un borcan cu pulbere de iarbă de busuioc, completându-se restul cu alcool de 50 de grade. Se închide ermetic şi se lasă la macerat vreme de opt zile, după care tinctura se filtrează prin tifon, şi se păstrează în sticluţe mici, închise la culoare.

Uleiul volatil

Termeni sinonimi pentru uleiul volatil sunt şi ulei eteric, ulei aromatic sau ulei esenţial. Este un preparat ce se obţine doar prin procedee industriale (prin antrenare cu vapori), şi se găseşte în magazinele şi în farmaciile naturiste. Se va folosi doar uleiul de busuioc pe care este specificat că poate fi folosit pentru uz intern. Se administrează, de regulă, câte 3 picături dizolvate într-o linguriţă de miere sau puse într-o lingură de apă, de 2-4 ori pe zi, în cure de 5-14 zile. La copiii între 8 şi 12 ani, doza se înjumătăţeşte, iar la cei între 5 şi 8 ani, se administrează o singură picătură, de două ori pe zi.

Băile terapeutice

Două mâini de busuioc se lasă la înmuiat într-o oală cu 3-5 litri de apă călduţă, vreme de 12 ore (de dimineaţă până seara), după care se filtrează. Maceratul obţinut se pune deoparte, iar planta rămasă se mai opăreşte cu un litru de apă, se lasă la infuzat vreme de 15 minute, apoi se filtrează. Se toarnă ambele preparate obţinute în cada de baie, peste apă fierbinte. De regulă, băile cu busuioc durează 20-30 de minute, având efecte tonice fizice şi psihice, ajutând organismul să lupte împotriva infecţiilor şi ferindu-ne în mod special de bolile asociate cu frigul sau cu umezeala.

Boli prevenite cu ajutorul busuiocului

* Toxiinfecţia alimentară – un studiu făcut în 2004 arata că punerea unei singure picături de ulei volatil de busuioc într-un litru de apă de băut, care se consuma pe parcursul unei zile, ne pune la adăpost de multe din infecţiile cu bacterii luate din alimente. Mai ales în timpul sezonului cald, acestea produc toxinfectii alimentare, traduse prin simptome cum ar fi voma, diaree puternică, febra. Şi condimentarea cu busuioc a mâncărurilor este recomandată, mai ales în timpul verii, deoarece substanţele volatile din busuioc păstrează alimentele nealterate mai mult timp şi ne feresc de infecţiile tubului digestiv.

* Ateroscleroza – unul din secretele efectelor benefice ale bucătăriei mediteraneene asupra aparatului cardiovascular este chiar busuiocul. Alături de oregano, el este principalul condiment folosit în aromatizarea sosurilor pentru paste, a salatelor, a multor tipuri de pizza. Substanţele antioxidante conţinute de către busuioc previn formarea plăcilor de aterom pe artere şi menţin elasticitatea vaselor sanguine.

* Infarct – studii de medicină experimentală arata că administrarea zilnică de busuioc, că plantă medicinală sau ca şi condiment introdus în mâncare, previne infarctul. Nu doar ca busuiocul protejează arterele coronare de depunerile de colesterol, dar ajută şi la ţinerea sub control a tensiunii arteriale şi are o foarte complexă acţiune la nivelul sistemului nervos central, protejând întregul sistem cardiovascular de efectele nefaste ale stresului.

* Astm bronşic – consumat ca aliment, în salate, în sosuri ori în supe, busuiocul protejează aparatul respirator de apariţia reacţiilor alergice, împiedica în bună măsură recidiva infecţiilor bronho-pulmonare, protejează căile respiratorii de procesele inflamatorii ce conduc la apariţia astmului.

Busuiocul – Planta tămăduitoare pe care o avem cu toţii în grădină

* Iradiere – două principii active din busuioc, orientina şi vicenina (ambele sunt flavonoide hidrosolubile), protejează celulele organismului în fata acţiunii mutagene a radiaţiilor ultraviolete, a radiaţiilor beta şi gamma. Ca atare, pe timpul verii, când suntem mai vulnerabili la radiaţiile solare, dar şi atunci când suntem expuşi la radiaţii din alte surse, administrarea zilnică a busuiocului este foarte utilă pentru prevenirea mutaţiilor celulelor, a proceselor de malignizare. Se ia pulberea de busuioc, câte 4-8 grame pe zi, în cure de 30 de zile.

* Infecţia cu papilomavirusuri cancerigene – un studiu făcut de un colectiv condus de dr. T. Dasgupta, publicat în 2004 în „Journal of Phytomedicine”, arata ca animalele de experienţa infectate cu tulpini de papilomavirusuri cu potenţial cancerigen ridicat şi tratate cu frunze de busuioc au avut o rata mult mai mică de apariţie a formaţiunilor tumorale faţă de lotul martor.

Tratamente interne

* Stres psihic intens, tulburări neurovegetative – se ţin cure de câte 20 de zile, timp în care se administrează câte o jumătate de litru – un litru de infuzie de busuioc combinată pe zi. Mai multe observaţii făcute de medicii care au administrat busuioc pacienţilor cu acest gen de tulburări conduc la concluzia că această plantă produce „imunizare la stres”. Mecanismele prin care busuiocul ne protejează organismul şi psihicul de efectele nefaste ale tensiunilor emoţionale intense încă nu sunt cunoscute. Unii cercetători susţin că principiile active din busuioc ajuta la o mai bună oxigenare celulară, ceea ce permite organismului şi în special sistemului nervos central să se adapteze la condiţiile de stres. Observaţiile clinice ale multor specialişti arata însă ca la mulţi pacienţi, busuiocul induce o stare de optimism şi de încredere care nu poate fi explicată doar prin simplă oxigenare.

* Sindromul oboselii cronice – se amesteca 4 linguri de pulbere fin măcinată de busuioc cu 12 linguri de miere şi 4 linguri de polen proaspăt. Se administrează zilnic câte 4-6 linguriţe de amestec, în cure de zece zile, urmate de alte cinci zile de pauză, după care tratamentul se poate relua. Este un remediu cu efecte complexe, care tonifică sistemul nervos, are acţiune antidepresivă şi care ajuta la relaxarea şi la refacerea rapidă din punct de vedere psihomental.

* Eforturi mentale prelungite – se bea o o cană de infuzie combinată de busuioc, în doza unică. După administrare, se face o pauză de 5-10 minute, după care munca intelectuală poate fi reluată. Infuzia combinată de busuioc este un remediu care îmbunătăţeşte rapid circulaţia cerebrală, favorizează menţinerea trează a atenţiei pe perioade îndelungate de timp şi alungă oboseala. Un alt remediu cu efecte foarte bune în acest sens este infuzia combinată din busuioc şi mentă (Mentha piperita), menta din acest amestec adăugând şi o îmbunătăţire a clarităţii mentale.

Busuiocul – Planta tămăduitoare pe care o avem cu toţii în grădină

* Adjuvant în depresie şi depresie anxioasă, nevroze – se recomanda amestecul, în proporţii egale, de pulberi de busuioc şi de sunătoare, din care se ia câte o linguriţă, de 4-6 ori pe zi. Tratamentul se face vreme de opt săptămâni, urmate de alte două săptămâni de pauză, după care se poate relua. Terapeuţii care au aplicat tratamentul cu busuioc susţin că administrarea acestei plante îndepărtează anxietatea şi pesimismul, stabilizează emoţiile, facilitează o mult mai bună exprimare a sentimentelor şi a individualităţii în general. Combinaţia busuioc + sunătoare este foarte utilă contra stărilor de depresie, de astenie şi de melancolie.

* Dureri de cap – se administrează o linguriţă de pulbere de busuioc, în care se pune o picătură de ulei esenţial din aceeaşi plantă. Este un remediu recomandat în durerile de cap care apar datorită oboselii, a hipotensiunii, precum şi în migrenele biliare (cu colecist hipoton) sau asociate cu constipaţia. Busuiocul elimina durerile de cap prin efectul de îmbunătăţire a circulaţiei cerebrale, prin deblocarea colecistului şi a tranzitului intestinal.

* Viroze respiratorii, gripă – se administrează infuzie fierbinte de busuioc, câte 3-4 căni pe zi, în fiecare cană de preparat adăugându-se şi 2 picături de ulei volatil de busuioc. Un studiu făcut în 2005 de departamentul de microbiologie al „Universităţii Koshiung” din Taiwan arata că mai mulţi compuşi din busuioc au efecte antivirale puternice (mai ales asupra adenovirusurilor). Mai mult, tratamentul cu busuioc previne complicaţiile gripei, reduce stările de disconfort (vertij, dureri de cap, tuse) din timpul bolii.

Busuiocul – Planta tămăduitoare pe care o avem cu toţii în grădină

* Bronşita cronică şi acută, accese de tuse – se recomanda combinaţia de ulei volatil de busuioc şi de mentă, în proporţia de 1:1. Din acest amestec se administrează câte 3 picături, de 4-6 ori pe zi, în cure de 7-21 de zile. Uleiul volatil de busuioc are efecte antispastice asupra cailor respiratorii, anihilează foarte multe dintre bacteriile şi virusurile care produc bronşită, grăbeşte procesele de vindecare şi reduce simptomele neplăcute ale bolii. De asemenea, administrarea acestui amestec previne crizele de sufocare şi instalarea astmului.

* Rinita cronică, sinuzita – se recomanda câte o linguriţă de pulbere de busuioc, în care se pune o picătură de ulei esenţial din aceeaşi plantă, administrată de 3-4 ori pe zi. Se face o cură de 14 zile, timp în care principiile active ale plantei vor ajuta la decongestionarea cailor respiratorii superioare, vor ajuta la eliminarea infecţiilor bacteriene şi la… recăpătarea simţului olfactiv. Observaţiile clinice arata ca după curele cu busuioc mulţi pacienţi şi-au recăpătat mirosul pierdut din cauza bolii.

* Artrita reumatoida – se face o cură cu infuzie combinată de busuioc, din care se administrează câte un litru pe zi, în cure de 45 de zile. Studiile arată ca flavonoidele şi anumiţi compuşi volatili (cum ar fi eugenolul) din busuioc au efecte antiinflamatoare articulare puternice, reducând durerea şi rigiditatea articulara.

* Voma, stări de greaţă – se ia câte un sfert – o jumătate de linguriţă de pulbere de busuioc, de 4-6 ori pe zi. Este un tratament simplu, care de cele mai multe ori elimina stările de greaţă. Uleiul volatil din această plantă acţionează la nivelul papilelor gustative şi al sistemului nervos central, favorizând şi secreţia de salivă şi de sucuri gastrice, eliminând inapetenta, dispepsia şi flatulenta. Ca atare, este un tratament foarte util şi contra indigestiei, a balonării şi a colicilor abdominale. În cazul colicilor, se recomanda mai ales infuzia fierbinte de busuioc, care are un foarte bun efect antispastic digestiv.

Busuiocul – Planta tămăduitoare pe care o avem cu toţii în grădină

* Infecţia cu giardia – se administrează uleiul volatil de busuioc, din care se iau câte trei picături puse pe o bucăţică de pâine, de trei ori pe zi, înainte de mesele principale. Cura durează vreme de 21 de zile, după care se fac teste coprologice şi, dacă mai este cazul, tratamentul se poate relua după o pauză de 10 zile.

* Toxiinfecţie alimentară, diaree – se administrează câte o linguriţă de pulbere de busuioc, în care se pun 1-3 picături de ulei esenţial din aceeaşi plantă, de 3-4 ori pe zi, până la vindecare. Acest tratament distruge multe din bacteriile care produc aceste afecţiuni, între care menţionăm Listeria monocytogenes, Staphylococcus aureus, Escherichia coli, Yersinia enterocolitica.

* Adjuvant în dizenterie – într-o cană de infuzie combinată de busuioc se pun 4-5 picături de ulei volatil. Se administrează patru asemenea doze pe zi, în cure de 10 zile. Busuiocul are un puternic efect antibiotic, distrugând un spectru foarte larg de bacterii nocive pentru tubul digestiv.

* Cistita – se beau câte trei căni pe zi de infuzie combinată de busuioc dimineaţa, la prânz şi seara, în care se pun câte 3 picături din uleiul volatil de busuioc. Tratamentul se face vreme de 7-14 zile şi are efecte antibiotice, antimicotice şi antivirale puternice. De asemenea, busuiocul stimulează diureza, reduce inflamaţia la nivelul căilor urinare, previne complicaţiile infecţiilor reno-urinare.

* Infecţii cu bacterii rezistente la antibiotice – uleiul volatil obţinut din busuioc este una din substanţele cu cel mai larg efect antibiotic, fiind eficient atât contra bacteriilor gram-pozitive, cât şi gram-negative. Mai mult, tratamentul cu ulei volatil de busuioc, spre deosebire de cel cu antibiotice clasice, nu favorizează apariţia micozelor (din contră, are efect antifungic) şi nu slăbeşte sistemul imunitar. Ca atare, în cazul în care tratamentul cu antibiotice de semisinteza nu da rezultate, se recomanda ca adjuvant o cură cu ulei volatil de busuioc, din care se iau 2-4 picături, de patru ori pe zi, pe o perioadă de 10-14 zile.

Tratamente externe

* Eczeme infecţioase – se pun comprese cu tinctura de busuioc pe zonele afectate, vreme de 1-2 ore zilnic. Busuiocul are efecte antibiotice şi antifungice foarte puternice, care elimină infecţiile şi suprainfecţiile.

* Coşmaruri, tulburări de somn – dacă la romani este tradiţia de a dormi cu busuioc sub pernă pentru a afla ursitul, la triburile din nordul Africii ramurile de busuioc se pun sub pernă şi la capul patului pentru a aduce vise frumoase şi pentru a face somnul odihnitor. Etnologii care au cules date despre această procedură terapeutică tradiţională spun că metoda funcţionează fără greş.

* Crampe menstruale – se umezeşte o bucată de tifon cu infuzie combinată de busuioc. Compresa se aplică pe zona abdominală inferioară, deasupra punându-se o sticlă cu apă cât de caldă puteţi suporta. Aplicaţia se face vreme de un sfert de oră – o oră (schimbând eventual sticlă cu apa caldă pentru a menţine temperatură ridicată). Efectele antispastice şi calmante ale durerii sunt foarte prompte.

* Cistite recidivante, bronşita cronică – se fac bai complete adăugându-se în apă din cadă doi litri de infuzie combinată şi zece picături de ulei volatil de busuioc. Tratamentul are efecte hipertermiante (creşte temperatura corpului, ceea ce permite combaterea eficientă a infecţiilor bacteriene), antibiotice şi tonice generale.

BUSUIOCUL ŞI FRUMUSEŢEA

* Ten seboreic – se şterge seara tenul cu infuzie combinată de busuioc, iar apoi se pune o compresă cu aceeaşi infuzie, pe obraji şi frunte. Tratamentul împiedica infectarea porilor, anihilează bacteriile care contribuie la agravarea acneei, curata eficient tenul.
* Adjuvant contra căderii părului – într-un sfert de cană de infuzie de busuioc se pun 1-2 picături de ulei volatil din aceeaşi plantă. Cu preparatul obţinut se masează scalpul zilnic. Este un tratament care activează puternic circulaţia la nivelul foliculilor piloşi, şi care elimină şi micozele la nivelul pielii capului.

PRECAUŢII ŞI CONTRAINDICAŢII LA TRATAMENTUL CU BUSUIOC

* Alergia la administrarea internă a busuiocului este foarte rar întâlnită, însă la unele persoane, această plantă, mai ales uleiul volatil extras din ea, poate da simptome cum ar fi catârul respirator, senzaţia de sufocare ori deranjamente gastro-intestinale. De aceea, înainte de a începe un tratament intern cu busuioc, vom lua o cantitate foarte mică de plantă sau de ulei volatil, şi doar dacă în 4 ore nu apare nici un simptom de alergie, vom continua administrarea normală.

* Reacţiile alergice la folosirea externă a busuiocului sunt ceva mai frecvente şi constau în apariţia de inflamaţii la nivelul pielii, a catârului respirator şi a senzaţiei de dificultate în respiraţie. Ca atare, înainte de a face bai generale sau de a aplica comprese cu busuioc, vom testa mai întâi preparatul pe o porţiune mică de piele şi doar dacă nu apar reacţii adverse de tipul celor descrise mai sus, vom continua tratamentul.
Ca şi alte plante aromatice, busuiocul conţine un compus numit estragol, depistat ca şi cancerigen, în testele de medicină experimentală. Trebuie ştiut însă ca folosită în cantităţi normale, această substanţă are o concentraţie de 100 până la 1000 de ori mai redusă decât doza de la care apare efectul toxic. Mai mult, în busuioc mai exista mulţi alţi compuşi cu efecte anticancerigene certe, care fac din această plantă un inamic al bolii canceroase şi nu un inductor al ei.

BUSUIOCUL CA ALIMENT

În bucătăria mediteraneană, busuiocul este un condiment foarte apreciat. Proaspăt sau uscat, se pune în sosurile de tomate şi în sosurile albe, cu care se consuma paştele, pizza şi unele salate. De asemenea, busuiocul este foarte apreciat, mai ales în bucătăria asiatică, ca aromatizant în salatele de fructe, în compoturi şi chiar în dulceţuri.

Adăugat în salate, busuiocul se combina cu frunze de pătrunjel, de mentă, cu tomate tăiate mărunt şi cu frunze de salată verde. În Nordul Africii şi în Orientul Mijlociu se prepară o băutură energizantă, punând într-o sticlă un litru de apă, patru linguri de miere şi 1-2 rămurele uscate de busuioc. Se lasa totul să macereze vreme de 12 ore, după care preparatul obţinut se filtrează şi se bea în mai multe reprize.