Rugăciunea către Sfânta Teodora de la Sihla este una dintre cele mai profunde și mai încărcate de sens duhovnicesc rugăciuni din tradiția ortodoxă românească. Ea nu este doar o evocare a unei vieți sfinte, ci și o mărturisire a idealului creștin al nevoinței, al smereniei și al iubirii totale față de Hristos.
Rugăciunea către Sfânta Teodora de la Sihla este o Rugăciune simplă, însă prin aceasta credinciosul poate să se simtă mai aproape de Dumnezeu, ba mai mult, îl poate ajuta să își recapete liniștea, mai ales atunci când trece printr-o perioadă mai grea a vieții. Prin cuvintele ei, credinciosul nu se adresează unei figuri îndepărtate, ci unei prezențe vii, unei mijlocitoare care a cunoscut suferința, singurătatea și lupta interioară, dar care a biruit prin credință.
Viața Sfintei Teodora de la Sihla
Sfânta Teodora de la Sihla a trăit, potrivit tradiției, în secolul al XVII-lea, într-o perioadă marcată de frământări sociale și de încercări grele pentru ținuturile Moldovei. S-a născut într-o familie creștină evlavioasă, în zona Neamțului, și a fost căsătorită de tânără. După moartea soțului ei, a ales calea monahală, iar mai târziu, dorind o viață de desăvârșită dăruire lui Dumnezeu, s-a retras în pustia Sihlei. Acolo a dus o existență aspră, departe de lume, în post, Rugăciune și lacrimi, luminându-și sufletul prin nevoință și răbdare. Viața ei a rămas ascunsă multă vreme, asemenea unei comori tăinuite, până când Dumnezeu a rânduit ca sfințenia ei să fie descoperită și cunoscută.
Este considerată sfântă tocmai pentru această dăruire totală, pentru felul în care a ales să renunțe la sine și la cele lumești pentru a trăi numai în Hristos. Tradiția vorbește despre pacea și lumina care înconjurau locul nevoinței sale și despre puterea Rugăciunii ei. Descoperirea moaștelor sale a întărit cinstirea ei în rândul credincioșilor, iar pomenirea Sfintei Teodora se face la 7 august, zi în care mulți pelerini urcă la Sihla pentru a-i cere ajutorul și mijlocirea.
Cum arată rugăciunea către Sfânta Teodora de la Sihla
Rugăciunea adresată ei este spusă mai ales în momente de încercare, de căutare a milei divine și de pregătire sufletească pentru sfârșitul vieții. Ea exprimă dorința omului de a dobândi iertare, pace și mântuire, prin Rugăciunile unei sfinte care a cunoscut adâncimile luptei duhovnicești. Textul Rugăciunii este următorul:
„O, Prea Cuvioasă Maică Teodora, care din copilărie pe Hristos L-ai iubit și pentru dragostea Lui în toată viața ta te-ai nevoit; multe nevoințe și ispite ai suferit și în viața cea pustnicească, cu darul lui Dumnezeu, ai sporit. Cu mulțimea înfrânării și a lacrimilor celor duhovnicești, sufletul tău l-ai luminat și în singurătatea pustiei, cu isprăvile faptelor tale celor bune, ai strălucit. Pustia Sihlei cu viața ta o ai sfințit și pildă sihaștrilor te-ai făcut. Iar Prea Bunul Dumnezeu, la vremea cuvenită, sfințenia vieții tale a descoperit-o și ca pe o comoară ascunsă lumii te-a arătat.
De aceea, și noi, nevrednicii, cu evlavie și cu credință, cerem sfintele tale Rugăciuni și te chemăm: roagă-te Prea Înduratului nostru Mântuitor, ca și noi, păcătoșii, în vremea vieții noastre și în vremea sfârșitului nostru să dobândim mila și mântuirea Lui, spre a slăvi și a ne închina în veacul de acum și în cel viitor Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, în vecii vecilor. Amin!”
Prin această rugăciune către Sfânta Teodora de la Sihla, credinciosul își recunoaște fragilitatea și nădejdea, chemând ajutorul unei sfinte care a transformat pustia într-un loc al luminii. Ea rămâne un model de tăcere roditoare, de credință neclintită și de iubire jertfelnică, actuală și astăzi pentru oricine caută sens, pace și apropiere de Dumnezeu.