Diferența dintre țelină și apio este adesea trecută cu vederea, dar este importantă în bucătărie și nutriție, de aceea, ar trebui să știi care este.
Deși provin din aceeași familie și se aseamănă la gust, au texturi, utilizări și valori nutriționale ușor diferite.
Iată care este diferența dintre țelină și apio
Țelina (Apium graveolens var. rapaceum) este cunoscută în România în special prin rădăcina sa mare, rotundă și cu un miros puternic. Este folosită în supe, ciorbe și salate, atât rădăcina, cât și frunzele. Are un gust intens, ușor picant, cu fructe amare, iar textura rădăcinii este fermă, crocantă la început, devenind moale la fierbere.
Frunzele se folosesc drept condiment, la fel ca și pătrunjelul. Apio, pe de altă parte, este o varietate de țelină apărută mai recent în piețele noastre, dar foarte populară în bucătăria internațională. Apio este numele sub care se vinde țelina de tulpină (Apium graveolens var. dulce), recunoscută pentru tijele sale lungi, groase, crocante, de culoare verde deschis.
Gustul este mai blând, mai dulce și mai puțin intens decât cel al țelinei clasice. Apio este consumat adesea crud, în salate, smoothie-uri, sucuri detox sau ca snack sănătos, uneori alături de brânză sau unt de arahide.
Diferența dintre cele două constă în modul de creștere și în partea comestibilă principală. Țelina clasică este cultivată pentru rădăcină, iar apio pentru tulpină. În timp ce țelina românească este nelipsită din borșuri și salata de boeuf, apio este mai puțin folosit la gătit și mai mult ca aliment crud sau semi-gătit, cu rol important în curele de detoxifiere.
Textura sa este mai crocantă și rămâne fermă chiar și după o scurtă gătire la aburi. Din punct de vedere al depozitării, țelina se păstrează mai bine în condiții de răcoare și umiditate, în timp ce apio are un termen de valabilitate mai scurt și trebuie ținut în frigider, învelit în folie pentru a-și păstra prospețimea.
Beneficii și mod de utilizare în alimentație
Ambele legume sunt bogate în vitamine și minerale, dar se remarcă prin conținutul mare de fibre și antioxidanți. Țelina conține vitamina K, vitamina C, potasiu și acid folic, fiind un aliat în susținerea sănătății sistemului digestiv, reducerea inflamației și reglarea tensiunii arteriale.
Apio aduce în plus un conținut mai mare de apă și mai puține calorii, fiind ideal în diete de slăbire sau detoxifiere. Țelina este utilizată în supe, ciorbe, salate de rădăcinoase, pireuri, dar și în rețete tradiționale, precum salata de țelină cu morcov și măr sau supa cremă de țelină.
De asemenea, frunzele pot fi tocate mărunt și adăugate în sosuri sau peste mâncăruri calde. Apio este extrem de popular în bucătăria vegetariană și vegană, datorită gustului neutru și texturii crocante. Poate fi tăiat în bețișoare și mâncat crud, folosit ca ingredient în sucuri verzi, adăugat în salate de crudități sau în supe clare.
În unele rețete asiatice sau americane, apio este gătit rapid în tigaie sau la aburi, astfel încât să își păstreze fermitatea și gustul proaspăt. Poate fi și fermentat sau murat, ca alternativă la murăturile clasice. Un alt avantaj al apio este aportul său diuretic natural, ajutând la eliminarea excesului de apă din organism și reducerea tensiunii arteriale.
Află și ce se poate întâmpla dacă mănânci țelină crudă.
Diferența dintre țelină și apio nu este doar una de aspect, ci și de gust, utilizare și compoziție nutrițională, de aceea, trebuie să știi cum se folosește fiecare.