Părinții se împart în tabere diferite! Unii adulți cred că telefoanele ar trebui strict interzise. Profesorii încearcă să găsească o soluție de mijloc
Părinții elevilor din Iași, în dezacord în ceea ce privește utilizarea telefoanelor în școli. Unii adulți recunosc că telefoanele mobile au devenit o parte importantă a vieții de zi cu zi, astfel că nu consideră folosirea lor la școală drept ceva greșit, ci ca pe o consecință a lumii moderne în care trăim. Pe de altă parte, există și părinți care sunt convinși că regulile stricte ar putea doar să avantajeze elevii. În același timp, profesorii încearcă să găsească un echilibru între cele două perspective, recomandând un comportament responsabil.
Părinții din Iași au păreri contradictorii despre folosirea telefoanelor la școală
Subiectul interzicerii telefoanelor mobile în unitățile de învățământ continuă să stârnească dezbateri aprinse în rândul părinților, profesorilor și elevilor din Iași. În timp ce unii consideră că telefoanele distrag atenția copiilor și afectează disciplina la clasă, alții spun că acestea au devenit instrumente necesare pentru comunicare, informare și chiar pentru activitatea educațională.
Opiniile sunt împărțite, iar soluțiile propuse merg de la interzicerea completă a dispozitivelor în timpul programului școlar până la utilizarea lor controlată, doar în anumite situații.
Pentru mulți părinți, telefonul mobil reprezintă în primul rând o metodă de siguranță și comunicare rapidă cu copilul. Aceștia cred că o interdicție totală nu ar fi realistă în contextul actual, în care tehnologia este prezentă în aproape toate aspectele vieții cotidiene.
„Nu cred că ar fi posibil să se interzică definitiv telefoanele pentru copii. În ziua de azi, îți trebuie internet la orice. Mai cauți o informație, verifici ceva. Noi folosim telefonul și să comunicăm cu copilul. Dacă se întâmplă ceva la școală, poate nu suntem anunțați la timp de diriginte. Nu mi s-ar părea normal să se interzică. Eu una nu aș fi de acord cu așa ceva. Poate doar să fie supravegheați mai bine sau să fie pedepsiți dacă le folosesc când nu trebuie”, a declarat Gabriela Gherasim, mama unui elev de gimnaziu din Iași.
Această perspectivă reflectă preocuparea părinților pentru siguranța copiilor, dar și convingerea că tehnologia poate fi utilizată responsabil dacă regulile sunt respectate.
Alți părinți nu susțin eliminarea totală a telefoanelor din școală, însă consideră că acestea ar trebui păstrate într-un spațiu special pe durata cursurilor și folosite doar în situații excepționale.
„După mine, cred că e cel mai bine să nu li se permită cu telefoanele la școală, decât dacă e o urgență. Adică să îl aibă la ei, dar să îl țină într-un loc special pentru asta în timpul programului. Dacă se întâmplă ceva, îl pot folosi atunci”, a adăugat Oana Panțiru, o altă mamă din Iași.
Profesorii caută echilibrul
Totuși, la polul opus se află părinții convinși că telefoanele nu au ce căuta în școală și că mare parte dintre problemele actuale pornesc chiar de la dependența de ecrane.
„Nu ar trebui să aibă ce căuta cu telefonul la școală. Punct. Cinci, șase, șapte ore, eu zic că se poate sta și fără telefon. Și așa, în afara școlii sunt lipiți de ele. Nu văd ce urgență ar putea să fie și să nu anunțe dirigintele sau învățătoarea. Să se folosească ce au la școală. Am auzit că mai caută informații pe internet. Să caute în cărți sau pe calculatorul de la școală, nu trebuie să vină fiecare cu telefonul lui. Multe probleme încep de aici”, a declarat Cătălina Prisacaru, mama a doi copii care nu au voie să folosească telefonul la școală.
Cadrele didactice privesc situația mai nuanțat. Dacă recunosc faptul că telefonul mobil distrage atenția și poate afecta disciplina la clasă, profesorii admit și că acesta poate fi util în procesul educațional, atunci când este folosit corect.
„În liceul nostru s-au stabilit reguli. S-au realizat spații de depunere a telefoanelor, în timpul orelor, pentru a asigura concentrarea, atenția, orientarea elevilor spre studiu. Nu întotdeauna sunt respectate cu rigoare, ținând cont că folosim totuși telefonul și ca resursă educațională, ca acces la anumite informații pe internet, la fișe de lucru transmise, texte literare, montaje teatrale sau cinematografice, simulări de fenomene fizice sau chimice etc. Cred, însă, că monitorizarea și limitarea accesului la telefon în timpul programului școlar, cu excepțiile menționate, sunt demersuri utile, cu efect de canalizare a interesului și atenției spre activități educative, de cunoaștere, de socializare, de concentrare”, a declarat prof. Camelia Gavrilă, directorul Colegiului Național „Costache Negruzzi” Iași.
Discuția despre telefoanele în școli arată, de fapt, diferențele dintre două viziuni asupra educației. Pe de o parte, există dorința de disciplină și reguli stricte, iar pe de altă parte, există realitatea unei generații crescute în mediul digital, pentru care telefonul este parte din viața de zi cu zi.
În Iași, la fel ca în restul țării, nu există un consens clar. Unii părinți vor interdicții ferme în ceea ce privește utilizarea telefoanelor în școli, alții cer doar control și reguli, iar profesorii încearcă să găsească un echilibru între utilitate și abuz.