Legenda întemeierii Romei este una dintre cele mai fascinante povești pe care le poți spune copiilor. Totul ar fi început de la Romulus şi Remus, doi frați crescuți de o lupoaică.
Roma, actuala capitală a Italiei, a fost capitala Imperiului Roman, unul dintre cele mai mari și interesante imperii din istoria umanității.
Legenda întemeierii Romei: Cine au fost cei doi frați
Legenda întemeierii Romei, în care destinele lui Romulus și Remus, frați gemeni crescuți de o lupoaică, este una fabuloasă. Faptele au luat o întorsătură neașteptată pentru Amulius, când zeul Marte s-a îndrăgostit de tânăra vestală Iliya și a luat-o de soție. Ea a născut doi feciori, dar Amulius a închis-o pe Iliya în temniță, iar copiii au fost aruncați în râul Tibru. Însă, apele râului au ajutat pruncii să ajungă pe mal și să fie hrăniți de o lupoaică lângă un smochin pe colina Palatin.
Ulterior, păstorul Faustulus i-a găsit și i-a adăpostit în familia sa. Crescuți, Romulus și Remus au răzbunat moartea bunicului lor, Amulius, și au readus controlul asupra Albei Longa lui Numitor.
Mai târziu, cei doi frați au decis să întemeieze o cetate în zona în care au fost găsiți. Pentru a alege conducătorul, au apelat la zei. Prin semnele augurilor, au ales două coline apropiate – Palatin și Aventin. Romulus s-a așezat pe Palatin, iar Remus pe Aventin, lăsându-i pe zei să decidă cine va da numele și va conduce noua cetate, ceea ce a dus în cele din urmă la fondarea Romei.
După cercetări atente, arheologii au stabilit că fondarea Romei a avut loc în secolul al VIII-lea î.Hr., concordând cu însemnările istoricilor latini din secolul I î.Hr., care susțineau că orașul a fost înființat în anul 753 î.Hr. Potrivit tradiției romane din acea eră, Romulus a fost considerat conducător între anii 753 și 717 î.Hr. Prin amestecul populațiilor latină, sabină și etruscă, s-a cristalizat comunitatea care a devenit ulterior nucleul Imperiului Roman. Simbolul emblematic al Romei este reprezentat de imaginea lupoaicei care hrănește pe frații gemeni Romulus și Remus. Inițial, aceasta era o sculptură de bronz creată în secolul al V-lea î.Hr.
Scurt istoric despre Imperiul Roman
Imperiul Roman a fost un vast stat de-a lungul istoriei, cu originea în Roma Antică. Fondat în 27 î.Hr. după căderea Republicii Romane, imperiul și-a extins teritoriul continuu în Europa, Africa și Asia, atingând apogeul în secolul al II-lea d.Hr. Cu legi, arhitectură, și cultură rafinate, imperiul a jucat un rol esențial în dezvoltarea civilizației occidentale.
Divizat în Imperiul Roman de Apus și Imperiul Roman de Răsărit în secolul al IV-lea, apogeul sa a fost urmat de declin. Imperiul Roman de Apus a căzut în 476 d.Hr., marcând sfârșitul perioadei antice, în timp ce Imperiul Roman de Răsărit, sau Bizanț, a persistat până în 1453 d.Hr., când Constantinopolul a căzut în fața otomanilor.
Decăderea Imperiului Roman de Apus a fost influențată de multiple factori, precum presiunile invaziei barbarilor și instabilitatea politică. În timp ce vestigiile culturale și instituțiile romane au rămas fundamentale pentru evoluția Europei medievale și moderne, căderea sa a dat naștere la o perioadă de tranziție. În contrast, Imperiul Roman de Răsărit a continuat să prospere în Bizanț, menținând cultura și moștenirea romană, dar cu influențe orientale. În ansamblu, Imperiul Roman a lăsat o amprentă semnificativă asupra dezvoltării civilizației și a influențat cursul istoriei umane. Aşadar, pe lângă legenda întemeierii Romei, Imperiul Roman are o bază reală.