Care este semnificația pomului de Crăciun? Află care sunt originile bradului de sărbători!

Semnificația pomului de Crăciun este legată de viața eternă, vitalitate și speranță. La început a fost văzut ca o tradiție păgână legată de solstițiul de iarnă, însă cu timpul, a fost preluată de creștini.

În trecut, românii numeau bradul, „Pomul Vieții”, fiind asociat cu rituri de nuntă sau cu simboluri ale fertilității și ale continuității. În momentul actual, împodobirea bradului reprezintă un simbol central al sărbătorii Nașterii Lui Iisus, aducând în case bucurie și belșug.

Semnificația pomului de Crăciun

Semnificația pomului de Crăciun este strâns legată de viață și vitalitate. Bradul este un copac veșnic verde, iar tocmai de aceea, simbolizează viața care continuă, vitalitatea și speranța. Chiar dacă iarna este cel mai răcoros anotimpul, bradul nu își pierde din frumusețe.

Chiar dacă la început a fost asociat cu tradițiile păgâne, de-a lungul timpului, creștinii au adoptat și ei această tradiție. Astfel, bradul a căpătat o semnificație profundă legată strâns de momentul Nașterii Lui Iisus Hristos. Pomul de Crăciun a devenit un element central al sărbătorii de Crăciun.

Românii, dar nu numai, au obiceiul de a decora bradul cu luminițe și lumânări, iar în vârful acestuia se pune o stea. Aceasta simbolizează Steaua din Betleem, acea stea care i-a călăuzit pe magi la Nașterea Lui Iisus Hristos. Atât bradul, cât și steaua din vârful acestuia, reprezintă credința și lumina divină.

Semnificația pomului de Crăciun pentru creștini este una foarte profundă. Tradițiile medievale germane, bradul a fost asociat cu Pomul Paradisului” din Grădina Edenului. Astfel, Nașterea Domnului este văzută ca o răscumpărare a păcatului originar, iar bradul amintește de această legătură sacră.

Alte aspecte importante despre bradul de Crăciun

Semnificația pomului de Crăciun, atunci când vine vorba de împodobirea, este una foarte importantă în viața creștinilor. Bradul nu este doar un decor festiv, acesta îi face pe oameni să se aproprie, păstrând magia din pragul sărbătorilor de iarnă.

Bradul de Crăciun a fost împodobit pentru prima dată în Europa medievală. Această tradiție de împodobire a bradului a fost menționată pentru prima oară în anul 1510  în Riga, Letonia.

Alte teorii spun că bradul a fost împodobit mult mai târziu, respectiv în secolul XVI-lea. Obiceiul ar fi început din Germania, unde familiile creștine aduceau în casele lor brazi. Germanii decorau bradul de Crăciun cu mere, nuci și lumânări.

Obiceiul creștinilor din Germania, de la acea vreme se leagă foarte mult cu teoria Pomului din Grădina Edenului. Merele cu care era decorat, simbolizau păcatul, în timp ce lumânările reprezentau lumina Lui Iisus Hristos, responsabilă de alungarea întunericului.

Există o legendă în care se vorbește despre Iisus care se afla într-o drumeție, alături de Sfântul Petru, în care este menționat bradul. Se pare că, cei doi ar fi trecut printr-o pădure, iar în timpul acesta ar fi pornit o mare furtună.

Iisus Hristos alături de Sfântul Petru au căutat un loc unde să se adăpostească, iar singurul copac care și-ar fi oferit protecția a fost bradul, întrucât acesta nu avea fructe de protejat. Pe lângă acestea, bradul și-ar fi cerut scuze de la Mântuitor pentru țepii pe care îi are, deoarece ar fi putut să-L rănească.

Astfel, semnificația pomului de Crăciun este aceea de viață veșnică. Însuși Mântuitorul a binecuvântat bradul să nu-și piardă verdeața frunzelor niciodată.