Stiri si curiozitati

Ce înseamnă a scrie pe toacă. Cum te poate afecta acest blestem

Publicat: 09 mart. 2021
scris pe toacă
Mai sunt biserici și mănăstiri unde se practică scrisul pe toacă

În credința populară, există blesteme ce se fac asupra celor mai mari dușani. Unul dintre acestea este „scrisul pe toacă“, care potrivit obiceiurilor străvechi presupune ca acea persoană scrisă pe toacă nu va muri de moarte bună ci va fi afectată de boală, suferință sau va fi victima unei morți violente.

Deși mulți preoți și călugări nu recunosc acest lucru, încă se practică „scrisul pe toacă“. Asta presupune ca numele persoanei căreia i se dorește răul să fie încrustat pe lemn. Credința populară asimilează scrisul pe toacă cu aruncarea celui mai cumplit blestem asupra celui nominalizat.

Ce înseamnă a scrie pe toacă: Ce spun preoții

Scrisul sau pusul pe toacă este privită diferit de preoți, nu puțini fiind cei care pentru o anumită sumă de bani acceptă să facă asta, chiar dacă știu că este doar o credință populară și că asta nu are nicio legătură cu biserica sau cu credința.

„Am auzit de aceste practici și sunt considewrate metode de a te răzbuna pe cineva. Preotul care acceptă să facă așa ceva sau este de acord cu asemenea practici înseamnă că nu are credința întru Dumnezeu. Mai sunt biserici, mai ales la țară, unde oamenii merg pe furiş şi scriu numele duşmanilor pe toaca de la biserică. Asta îo face să creadă că în momentul în care lemnul respectiv va fi lovit de ciocănele, răul dorit rivalului începe să se împlinească“, spune preotul Adrian Costin.

„Preotul nu se poate ruga pentru răul cuiva și nici nu poate întreprinde ceva în acest sens. Domnul Iisus Hristos ne-a învățat să întoarcem și celălalt obraz și să iertăm dacă cineva ne-a greșit și nu să ne răzbunăm. Atunci când dorim râul cuiva, Dumnezeu nu ne ascultp și există chiar posibiliattea ca răul să se întoarcă. De asta ar trebui să țină cont cei care se gândesc la «pusul pe toacă» a vreunei persoane. Răutatea, dorința de răzbunare sunt în contradicție cu voia lui Dumnezeu“, mențioenază preotul Adrian Vințu.

Scrisul pe toacă și deschiderea cărții

La fel ca scrisul pe toacă, alte practici ce provin din trecut sunt deschiderea cărții și arderea pe candelă. Acest obicei de a deschide cartea este o invenție a unor preoți lacomi, care din dorința de a câștiga bani deschid psaltire sau Evanghelia. Considerată de mulți preoți drept o vrăjitorie , o pracitcă ce ține mai mult de ghicitoare. „Deschiderea cărții“ de către preot presupune deschiderea unei cărți sfinte și interpretarea întelesului textului care se află în locul unde s-a deschis cartea.

Mulți spun că acest obicei ar fi pornit de la sfârșitul slujbei Sf. Maslu, când persoanei bolnavei se deschide Sf. Evanghelie, după care preotul o așază pe capul lui și citește o rugăciune. Preotul zice: „nu pun mâna mea cea păcătoasă peste capul celui ce a venit la tine cu credință, ci pun mâna Ta cea puternică și tare, ce se află în această Sfântă Evanghelie…”.

De la acest gest și până la la deschiderea cărții de către proet, la cerere, pentru bani, este distanță mare. Deschiderii cărții i se dă un caracter superstițios, ajungându-se la o situație care nu are nimic în comun cu biserica.





Comentarii
Adauga un comentariu