Ce mai așteaptă Diana Buzoianu?

Răspunsul la această întrebare înseamnă demnitate sau, dimpotrivă, lipsă de demnitate. Valabil în cazul oricărei persoane. Cu atât mai valabil în cazul unui demnitar al statului român, care a greșit grav. Aducând o teribilă nenorocire, în plin sezon rece, pe capul a o sută și ceva de mii de oameni din două județe. Azi, în Parlamentul României s-a scandat minute în șir, cu trimitere la Diana Buzoianu, cuvântul „demisia”. De ce nu demisionează?

Așteaptă să fie dată afară? Mai devreme sau mai târziu, acest deznodământ va avea loc. Pentru că niciun președinte al României, fie el și numit, așa cum a fost numit, nu-și poate permite luxul de a ține în brațe, în dispreț față de o lume întreagă, un om politic care a dovedit superficialitate, incompetență, impulsivitate, rea-voință și rea-credință. Niciun căpitan de echipă, iar premierul Ilie Bolojan, așa cum este el, e totuși, conform Constituției, șeful Guvernului, coordonează activitatea acestuia și răspunde în final cu mandatul său pentru cele mai grave contraperformanțe, nu-și poate permite să continue să stea în teren, în huiduielile generale, cu un asemenea jucător care și-a dat, într-un interval de timp atât de scurt, mai multe autogoluri, ultimul fiind extrem de spectaculos, dacă nu ar avea încărcătura dramatică pe care o are faptul că întregi comunități de oameni continuă să sufere pentru că li s-a tăiat apa de băut, apa de gătit, apa de spălat, apa menajeră și care, prin deciziile pe care le-a luat această doamnă, Diana Buzoianu, au fost puși în pericol de contaminare cu boli extrem de grave, cu mic și cu mare.

Ce conducător cu capul pe umeri își poate permite ca, în huiduielile generale, să păstreze în echipă un asemenea „jucător”? Răspunsul la întrebările de mai sus și la multe altele care pot fi puse este cât se poate de simplu. Diana Buzoianu trebuie dată afară din poziția de ministru și, prin urmare, din guvern. Din mers, trebuie să i se găsească un înlocuitor, la fel cum, din nefericire, s-a întâmplat și în cazul celui care a deținut portofoliul apărării.

Dar de ce să fie demisă și să nu-și dea ea însăși demisia? Cum este posibil să aibă un minimum de onoare? Cum este posibil ca numeroșii colegi din partidul care o susține, intitulat neironic „Salvați România”, să nu fie capabili să o îndemne și să o determine să se uite în oglindă, să-și recunoască uriașa greșeală pe care a făcut-o și să anunțe pur și simplu că a înțeles această lecție și că părăsește definitiv puntea de comandă? Cum poate un om politic să dea dovadă de o asemenea lipsă de verticalitate sau, mai pe șleau, de un grad atât de ridicat de lașitate? Eu aștept demisia Dianei Buzoianu sau, la limită, dacă este lașă, demiterea ei, nu în această săptămână, nu mâine, ci chiar azi. Marți, trei ceasuri rele pentru ea poate însemna marți, trei ceasuri bune pentru populația României.