Cum se cultivă rădăcina de hrean reprezintă o informație de interes pentru fermieri și grădinari, în contextul în care această plantă este din nou căutată pe piață. Cultura începe de obicei primăvara, pe terenuri bine pregătite, prin plantarea butașilor de rădăcină, este ușor de întreținut, nu necesită tehnologii complicate și poate aduce producții de până la 40 de tone la hectar, fiind utilizată atât în alimentație, cât și în industria murăturilor și în gastronomia tradițională.
Hreanul este una dintre plantele care au făcut parte mult timp din gospodăriile românilor, fiind cultivat pe scară largă atât pe consum propriu, cât și pentru valorificare. În ultimii ani, această cultură a fost treptat abandonată de micii producători, care au ales considerate mai profitabile. Pe lângă utilizarea sa în bucătărie, hreanul este cunoscut și pentru proprietățile sale medicinale. Rădăcina este bogată în vitamina C, săruri minerale precum potasiu, fier, cupru sau fluor și conține uleiuri volatile care îi conferă gustul iute și efectele terapeutice.
Cum se cultivă rădăcina de hrean
Hreanul este o plantă perenă, care poate rămâne în același loc între 6 și 8 ani, având un sistem rudicular foarte bine dezvoltat. Din acest motiv, terenul trebuie pregătit corespunzător încă de la început. Se recomandă afânarea adâncă a solului, uneori până la 50-60 de centimetri, pentru a permite dezvoltarea normală a rădăcinilor.
Pentru cultivarea hreanului nu sunt indicate solurile foarte ușoare, compacte, acide sau cele cu apa freatică aproape de suprafață. Terenul trebuie nivelat cu atenție, astfel încât să se evite acumularea apei după ploi sau topirea zăpezii. Ca plante premergătoare sunt recomandate culturile care lasă solul curat de buruieni, precum tomatele, fasolea sau mazărea. De asemenea, hreanul nu trebuie cultivat pe aceeași parcelă mai devreme de 4-5 ani după alte crucifere sau după o cultură veche de hrean.
Înființarea culturii se face, de regulă, prin butași obținuți din ramificațiile rădăcinilor, care nu sunt destinate consumului. Aceștia au, în mod obișnuit, o lungime de aproximativ 20 de centimetri și o grosime de 1-2 centimetri. Pentru respectarea polarității, partea inferioară a butașului se taie oblic. Peste iarnă, materialul săditor se păstrează în pivnițe, stratificat în nisip.
Plantarea are loc primăvara, în lunile martie-aprilie. Terenul poate fi modelat în biloane sau brazde înălțate, iar butașii se plantează oblic, cu partea inferioară la 12-15 centimetri adâncime și cu partea superioară la 4-5 centimetri. Această tehnică permite o răsărire mai rapidă și o recoltare mai ușoară.
Care este procesul de întreținere a culturii
Fertilizarea hreanului se realizează în principiu toamna, prin aplicarea gunoiului de grajd bine fermentat, în cantități de 40-50 de tone la hectar, încorporat în sol prin arături adânci. Primăvara, terenul se modelează, iar pe parcursul vegetației se execută praștiile repetate pentru combaterea buruienilor.
În perioadele secetoase, cultura necesită irigare, cu norme de udare de aproximativ 250-300 de metri cubi de apă la hectar. În lunile iulie și august, pentru a obține rădăcini comerciale de calitate, se aplică lucrări de îndepărtare a ramificațiilor laterale ale rădăcinii. Aceste lucruri se fac manual, cu unelte bine ascuțite.
Pentru prevenirea și combaterea bolilor, se pot aplica tratamente specifice împotriva ruginii, pătării frunzelor sau făinării, iar dăunătorii pot fi ținuți sub control cu insecticide omologate. Recolta de hrean se efectuează, de regulă, toamna, în al doilea an de la plantare, atunci când rădăcinile au atins dimensiunea optimă. În unele cazuri, plantele pot fi lăsate peste iarnă în sol și recoltate primăvara devreme.
Astfel, pentru cei interesați să afle cum se cultivă rădăcina de hrean, aceasta este ușor de întreținut și nu presupune foarte mult efort depus de cultivatori.
Cu rădăcina în pămînt se cultivă !