Drama ieșencei ajunse într-un scaun cu rotile! Iuliana Bilă este obligată să se descurce cu câteva sute de lei

O femeie în vârsta de 49 de ani este obligată de câteva luni să se descurce dintr-un scaun cu rotile și cu o pensie de câteva sute de lei. Aceasta s-a născut cu o boală congenitală, numită spina bifida, iar până acum câțiva ani a putut trăi cu ea fără a avea probleme grave. Însă viața Iulianei a luat o altă întorsătură și au început să se resimtă urmările afecțiunii de care suferă

Iuliana Bilă locuiește în comuna ieșeană Valea Seacă și de patru luni a ajuns să-și petreacă timpul într-un scaun cu rotile, deoarece a fost nevoită să accepte amputarea piciorului. A fost o decizie greu de digerat, dar altă soluție nu a mai existat pentru ea.

Iuliana Bilă strigă după ajutor! A ajuns într-un scaun cu rotile după o viață activă!

Iuliana Bilă este o femeie care până acum aproximativ patru luni a avut o viață activă și a muncit pe brânci pentru a reuși să-și construiască un viitor mai bun. Dar, din cauza problemei de sănătate cu care s-a născut, spina bifida, și care în urmă cu doi ani s-a agravat mai tare nu a mai avut de ales și a trebuit să accepte această soluție.

stirilebzi.ro

Se oferă salarii atractive, asigurare privată de sănătate, tichete cadou! Ce farmacie caută angajați

Stirile PROTV

Șoferii pot reduce cu 25% consumul de carburant dacă renunță la un singur element din...

„M-am născut cu o boală congenitală, care se numește spina bifida. A fost bine, până acum opt ani, când am făcut o bătătură. De la gleznă nu-mi mai simțeam piciorul. Dar bătătura respectivă s-a infectat, pentru că nu am simțit-o. A ajuns la os și m-am operat acum cinci ani, în Italia, pentru că acolo lucram.

Ulterior am revenit în țară. Am stat un an acasă și a fost totul normal. Se vindecase operația. M-am angajat la Delphi, la Iași și din cauza bocancilor pe care îi purtam mereu s-a desfăcut operația și s-a format o altfel de bătătură. Am încercat să o vindec, dar nu s-a putut. S-a făcut mult mai mare…”, povestește Iuliana Bilă.

Din păcate, femeia este încadrată într-un grad de handicap care nu îi permite să aibă un însoțitor, iar soțul și copilul ei sunt singurul ajutor. Iuliana beneficiază de o pensie de 1.000 de lei și un ajutor de 60 de lei, însă medicamentele și traiul de pe o zi pe alta depășesc suma pe care ea se bazează lunar.

„Pe data de 26 iulie m-am operat și de atunci sunt în scaun cu rotile. Am depus actele necesare, dar mi-au dat gradul III de handicap și beneficiez doar de un ajutor de 60 de lei. Mă pot îmbrăca, spăla și pot mânca singură, dar este foarte greu.

Trebuie să le lase cineva lângă mine și să mă ajute cât de puțin. Am fost o persoană cu un caracter mai tare și am suportat ideea de a sta așa, însă perioada de început a fost critică. Am o pensie de 1.000 de lei, 300 de lei costă pansamentele și medicamentele necesare, mai am și o rată pe care am apucat să o fac înainte să se întâmple asta, fiindcă n-am știut ce va urma”, destăinuie femeia, cu sufletul trist.

Singurul lucru care o poate ajuta pe Iuliana este o proteză: „Nici dacă nu mănânc un an nu-mi permit”

Iuliana trăiește niște clipe de coșmar, deoarece a fost învățată să fie activă și să muncească mult ca să-și construiască un trai bun și fără lipsuri. Până acum a fost persoana care mereu ajuta alți oameni, însă de câteva luni este supusă unei încercări grele și tot ce își dorește este să se poată mișca.

„Sunt într-o situație mai grea, pentru că din puținii bănuți pe care îi avem trebuie să trăim. Pensia mea se duce pe medicamente și rată. Iar salariul soțului merge pe mâncare, facturi, cele necesare copilului la școală, bani de navetă și nu e ușor.

Cea mai mare dorință și nevoie ar fi să reușesc să strâng bănuții aceștia, 2.000 de euro, pentru a-mi putea cumpăra proteza, ca să mă pot deplasa. Am trei săptămâni de când n-am ieșit din casă. Nu știu cum aș putea să fac rost de 2.000 de euro. Nici dacă n-aș mânca trei ani n-aș reuși să strâng!”, mai spune Iuliana.

Femeia încearcă să-și păstreze optimismul și să treacă peste toate aceste momente dificile, dar lipsa fondurilor pentru achiziționarea protezei, singurul lucru care îi poate ușura restul vieții, îi creează zilnic stres și neliniște.

„Îmi este rușine, pentru că mereu am fost cea care a ajutat. N-am vrut să știe nimeni de asta, dar nu pot să fac față costurilor uriașe pentru a-mi cumpăra proteza. Dacă aveam bănuții aceștia, n-aș fi vrut să știe nimeni. Nu mă simt bătrână sau neputincioasă și mi-aș dori să fiu în putere, să fac orice. Am fost un om atât de activ și-mi doresc lucrul acesta până la finalul vieții. Nu-mi place să mă plafonez așa, dar nu-am avut de ales”, adaugă femeia.

Cei care doresc să o sprijine pe Iuliana, care de patru luni a ajuns într-un scaun cu rotile după ce a dus o viață activă o pot face donând direct în contul ei, pe numele Bilă Iuliana: RO88BUCU1791036214063, monedă RON.