Eroi dați uitării. Cum au fost utilizați porumbeii voiajori în războaie

Pe 23 martie 1957, Armata SUA și-a vândut ultimul porumbel voiajor. Porumbeii voiajori (sau porumbeii de război) au fost folosiți încă din cele mai vechi timpuri ca mijloc de comunicare pe câmpul de luptă, și au fost lăudați în mod constant pentru inteligența, fiabilitatea și agilitatea lor în transmiterea mesajelor pe distanțe lungi. Armata SUA a folosit cu succes aceste păsări, atât în timpul războaielor mondiale, cât și în războiul din Coreea. Cu toate acestea, odată cu războiul electronic și progresele tehnologice din anii 1950, porumbeii voiajori au fost înlocuiți și dați uitării.

Porumbeii voiajori salvatori de vieți omenești

Prima dovadă a utilizării porumbeilor de către Armata SUA a fost înregistrată în experimentele aeriene efectuate de Serviciul de Informații al armatei în 1878. Afacerea cu proumbei a armatei s-a încheiat câțiva ani mai târziu, când această responsabilitate a fost pasată Marinei. În anii 1890, Marina folosea frecvent porumbeii mesageri pentru a transmite mesaje de la navă către țărm. Serviciul de Informații a experimentat din nou cu porumbei voiajori în timpul expediției punitive din 1916 a generalului John J. Pershing în Mexic, dar aceste eforturi nu au reușit să-i impresioneze pe comandanții armatei.

În ajunul intrării Americii în Primul Război Mondial, tehnologia radio și telefonică a rămas subdezvoltată. Noul tărâm al războiului de tranșee a împiedicat și mai mult capacitatea personalului militar de a comunica între ei. Încă o dată, Armata a avut ideea de a folosi porumbei voiajori. Din fericire, 2 bărbați de la Serviciul de Informații – locotenentul David C. Buscall și căpitanul John L. Carney – aveau ceva experiență cu porumbeii. Bine conectați în comunitatea curselor cu porumbei, cei 2 au adunat rapid o echipă de specialiști cunoscuta sub numele „Piogeneers” pentru a forma Serviciul de Informații cu Porumbei din SUA. La 29 octombrie 1917, lt. Buscall, 6 subofițeri și 800 de porumbei au călătorit până în Franța la bordul navei USS Agamemnon, ajungând abia pe 12 noiembrie. Armata a început să trimită porumbei mesageri la sfârșitul lunii decembrie, deși aceștia a fost utilizați pe front abia în martie 1918.
Porumbeii au devenit mijloace de comunicare sigure în timpul Primului Război Mondial. Estimările întocmite atunci au indicat că cel mult 10 procente au eșuat în a transmite mesajele, iar restul au transportat mesajele cu succes deși erau răniți. Cel mai faimos porumbel voiajor din timpul războiului a fost „Cher Ami”. Acesta a fost grav rănit în timp ce transporta un mesaj de urgență pentru salvarea de la „Batalionul pierdut” a maiorului Charles W. Whittlesey. Pasărea a primit Medalia Croix de Guerre și Medalia Animalelor în Război și Pace pentru curaj (Animals în War & Peace Medal of Bravery) pentru salvarea trupelor eșuate în timpul ofensivei Meuse-Argonne din octombrie 1918.

stirilebzi.ro

Preţuri exagerate în magazinele din Vama Veche. Atât poţi cumpăra de 50 de lei!

Stirile PROTV

Occidentul a dat undă verde Ucrainei să atace Rusia. Zelenski a primit ce își dorea

Porumbei premiați de Armată pentru eficiență

Porumbeii au jucat un rol important în Războaiele Mondiale. În Primul Război Mondial, porumbelul „Mocker” și-a pierdut un ochi în timpul zborului, în timp ce transmitea „un mesaj de mare importanță care a oferit americanilor amplasarea anumitor baterii grele inamice” lângă Beaumont, Franța, în septembrie 1918, comportament pentru care a fost lăudat în mod oficial într-o scrisoare. În noiembrie, un alt porumbel poreclit „Președintele Wilson” a pierdut un picior, în timp ce livra comandanților aliați un mesaj care, se pare, a salvat viețile a numeroși americani aflați pe linia frontului. În al Doilea Război Mondial, Lt. Harold L. Holmes de la Fort

Monmouth a raportat că porumbeii au jucat un rol crucial în colectarea și diseminarea informațiilor „secrete” și „urgente” în campania nord-africană de la sfârșitul anului 1943. Într-un exemplu separat, „G.I. Joe” a transmis informații forțelor aeriene despre capturarea celor din Calvi Vecchia, Italia, pentru a nu mai bombarda satul în acea zi, așa cum era plănuit. Datorită vitezei și promptitudinii, acesta a salvat viețile a peste 100 de soldați ai unei brigăzi britanice și, drept urmare, a primit o medalie Dickin.
Contribuțiile porumbeilor voiajori în Armată au dus la numeroase proiecte postbelice menite să valorifice acuratețea și eficiența păsărilor. Renumitul comportamentist B.F. Skinner a lucrat cu armata SUA pentru a dezvolta capacitățile de orientare ale porumbeilor pentru pilotarea rachetelor. Agenția Centrală de Informații a lucrat, de asemenea, cu porumbei, brevetând echipamente fotografice pentru aceste păsări prin care să poată captura imagini aeriene.

Până la sfârșitul anilor 1950, tehnologia a avansat suficient încât să permită Armatei să-și retragă porumbeii voiajori. În timp ce unii porumbei cunoscuți și-au găsit case noi la grădinile zoologice din întreaga țară, ultimul porumbel al Armatei a fost vândut la licitație pe 23 martie 1957, punând astfel capăt utilizării acestor păsări în conflictele militare americane.