Gary Mani Mounfield, basistul Stone Roses și Primal Scream, a murit la 63 de ani. Vestea a căzut ca un trăsnet în rândul fanilor și al artiștilor, mai ales că nu a fost dezvăluită cauza decesului. Cariera lui Mani, considerat unul dintre basiştii definitorii ai scenei rock britanice, rămâne un pilon important al muzicii anilor ’80–2000.
Gary „Mani” Mounfield a murit la 63 de ani
Anunțul oficial a venit chiar din partea fratelui său, Greg Mounfield, care a scris pe Facebook un mesaj scurt, dar sfâșietor: „Cu cea mai grea durere trebuie să anunț trista trecere în neființă a fratelui meu.”
La rândul său, Tim Burgess de la The Charlatans a scris: „Unul dintre cei mai buni din toate punctele de vedere – un prieten atât de frumos.”
Dispariția lui Gary Mani Mounfield închide un capitol esențial în istoria rock-ului britanic. Cu doar câteva luni înainte de moarte, Mani anunțase un turneu de conferințe în Marea Britanie, prin care își propunea să retrăiască momentele definitorii ale carierei sale, de la legendarul concert Stone Roses de la Spike Island din 1990, până la reunirea trupei din 2012.
Viața lui personală a fost marcată și de tragedie. În 2023, soția lui, Imelda, a murit de cancer, pierdere care l-a afectat profund.
Cariera lui Mani a început la începutul anilor ’80 în Greater Manchester, când el, John Squire și Andy Couzens au format Fireside Chaps. După o serie de schimbări de nume și de componență și după cooptarea lui Ian Brown ca solist, trupa a devenit Stone Roses, debutând oficial în octombrie 1984.
De la Fireside Chaps la Stone Roses
Succesul local a venit rapid, însă consacrarea națională a întârziat. Abia spre sfârșitul anilor ’80 au început casele de discuri să le acorde atenție. Între timp însă, în Manchester, tinerii Liam și Noel Gallagher îi vedeau live și, inspirați de ei, aveau să formeze trupa Oasis.
Albumul de debut al trupei, The Stone Roses (1989), produs de John Leckie, a devenit un reper al curentului Madchester, prin fuziunea dintre rock indie și cultura rave. Critica NME, Mary Anne Hobbs, îl numea în 1991 „cel mai fluent album crossover din ultimul deceniu”.
După despărțirea Stone Roses în 1996, Mani s-a alăturat trupei Primal Scream, marcând o nouă etapă muzicală, extrem de apreciată. Într-un interviu pentru Uncut, el a descris diferențele dintre cele două lumi artistice: „Primals este mai degrabă o democrație, în timp ce cu Stone Roses ne uitam mai mult peste umăr dacă Ian și John [Squire] erau mulțumiți… Pentru mine acum există mult mai multă libertate.”
A rămas alături de Primal Scream până în 2011, când The Roses s-au reunit pentru turnee și festivaluri, lansând două piese noi: All for One și Beautiful Thing.
Moartea lui Gary „Mani” Mounfield lasă un gol imens în lumea muzicală. Omagii continuă să curgă, iar influența lui se vede în muzica și cultura unor trupe precum Oasis, Primal Scream și numeroși artiști contemporani. Moștenirea lui Mani rămâne puternică, pulsând exact ca liniile sale de bass: profund, ritmat și imposibil de ignorat.