Haos în transportul public din Iași! CTP a înlocuit 18 tramvaie care circulau în Copou cu doar patru autobuze: „Am cerut mai multe, dar nu sunt suficiente”

Ce reiese din tot tabloul ăsta? Că la Iași nu avem management al transportului public, ci un fel de improvizație permanentă ambalată în comunicate „de imagine”.

1. Înlocuirea a 18 tramvaie cu 4 autobuze: matematică de PR, nu de transport

• Realitatea de pe teren: dispecerii spun clar: haos, lipsă de autobuze, trasee descoperite, improvizații de ultim moment, luat vehicule de pe alte linii ca să „iasă cumva” ziua.
• Decizia conducerii CTP: se opresc tramvaiele spre Copou pentru 18 luni, dar nu există flotă suficientă ca să fie înlocuite rezonabil. Se știa de șantier, se știa de începutul școlii, dar planul concret lipsește. În loc de 18 tramvaie, apar 4 autobuze și „cârpeală” de pe alte trasee.

Dispecerii trag semnalul de alarmă, dar conducerea CTP pare să funcționeze pe principiul: „Lasă, merge și-așa, mai scoatem un autobuz de undeva de pe alte trasee”.

2. Curse speciale pentru elevi – măsură de imagine, nu de mobilitate

• Mesajul oficial: linii speciale „CS – Cursă Specială” pentru elevi / studenți, apel la populație să nu urce în ele, ca să fie loc pentru copii.
• Realitatea: nu există suficient transport standard pentru restul călătorilor. Adulții care merg la muncă stau jumătate de oră în stație, în timp ce li se spune, implicit, că nu e frumos să urce în cursele speciale.
• Percepția publică: oamenii simt foarte corect că „CS” nu e o soluție de mobilitate, ci o operațiune de imagine – să arătăm că „ne pasă de elevi / studenți”, în timp ce restul sistemului crapă sub subdimensionare, sub aglomerație și sub lipsă de planificare.

Conducerea CTP cere respectarea „regimului special” al curselor speciale, dar nu respectă regimul minim de predictibilitate pentru cei care plătesc abonamente și bilete și au program de lucru.

3. Dispecerii vs. Eduard Boz: două lumi paralele

• Dispecerii: descriu o realitate brută – nu sunt autobuze, se iau vehicule de pe alte trasee, se improvizează, se „acoperă” doar câteva curse, munca de dispecer e de criză continuă, nu de confort.
• Eduard Boz (AMTPI): vorbește rece, contractual: „Noi avem grafic, ei (n.r. CTP) trebuie să-l respecte. Eu nu interpelez Compania de Transport Public Iași dacă respectă acest orar cu un autobuz care îl plimba pe traseu sau cu 5 pe care le folosește. Nu e treaba mea. Ei trebuie să asigure resursa umană și materială care este necesară pentru a respecta graficul stabilit prin contract. Acum nu știu. Poate că într-adevăr ca să prevenim situații dificile când începe școala s-ar impune să facem o probă cu un autobuz să simulăm aceste trasee pe care le avem – nu doar cele metropolitane – și să vedem cu cât se prelungește timpul.”

Contradicția e evidentă: dispecerii spun „nu avem cu ce”, Eduard Boz spune „Trebuie să respecte graficul, nu e treaba mea cum. Ei trebuie să asigure resursa umană și materială care este necesară pentru a respecta graficul stabilit prin contract”. E manual de rupt contactul cu realitatea: hârtia spune că graficul există, terenul spune că nu ai flotă ca să-l respecți.

4. Conducerea CTP și directorul Cristian Stoica: absenți din realitate, prezenți în imagine

• Gestionarea situației:
◦ șantier major în Copou, șantier pe Alexandru cel Bun, șantier în Bucium – toate simultan;
◦ lipsă de autobuze funcționale;
◦ început de an școlar;
◦ vatmani care ajung după miezul nopții în depou din cauza devierilor prost gândite;
◦ dispeceri care cer ajutor și spun că nu au cu ce acoperi traseele.
• Atitudinea conducerii CTP: în loc de un plan clar, transparent, cu orare adaptate, suplimentări reale, comunicare onestă, avem:
◦ curse speciale „de vitrină” pentru elevi;
◦ mutat autobuze de pe trasee metropolitane ca să se mai „cârpească” orașul;
◦ ignorarea faptului că personalul de exploatare (vatmani, șoferi, dispeceri) este împins peste program, în haos, fără protecție reală.

Directorul general Cristian Stoica apare în discursul lui Eduard Boz ca un director căruia i se „propune” să facă o simulare. Adică, în loc să fie cel care vine cu soluții, cu scenarii, cu măsuri, e cel căruia i se sugerează, aproape didactic, să verifice dacă sistemul pe care îl conduce mai funcționează. E simptomatic: conducerea CTP nu pare să fie în poziția de a controla situația, ci doar de a o cosmetiza.
5. Concluzia

Avem:
• trasee gândite „cu marjă de 5 minute”, dar în trafic real se așteaptă câte jumătate de oră în stație un autobuz și se ajunge cu întârziere la școală și la serviciu;
• curse speciale pentru elevi, dar fără infrastructură suficientă pentru restul călătorilor;
• dispeceri care „țin în viață toate traseele”, în timp ce conducerea CTP ține în viață doar imaginea;
• directorul general Cristian Stoica, care ar trebui să fie creierul reorganizării transportului, ajunge personajul căruia i se spune să facă „o probă cu un autobuz”.

CTP Iași și conducerea sa, în frunte cu directorul Cristian Stoica, par să fi transformat transportul public într-un experiment de laborator făcut pe nervii și pe timpul călătorilor: elevii și studenții sunt folosiți ca decor de campanie de imagine, dispecerii ca pompieri de serviciu, vatmanii ca material de sacrificiu, iar restul ieșenilor ca masă de test pentru cât de mult poți înghesui, amâna și ignora un oraș sub pretextul că „avem grafic și curse speciale”.

Dacă ar fi să rezum:
Nu e management de transport, e „hai să vedem cât mai rezistă orașul, până se rupe de tot”.