Iedera, planta cere este cunoscută încă din antichitate. Ce proprietăți are

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Iedera (Hedera helix) are o istorie bogată de utilizare, cunoscută în special pentru proprietățile sale analgezice, încă din vremuri antice. Această plantă perenă a fost întotdeauna asociată cu simbolurile vieții și creativității artistice, fiind adesea folosită pentru a decora coronițele poeților.

Iedera a fost desemnată plantă medicinală a anului

În 2010, iedera a fost desemnată plantă medicinală a anului, subliniindu-se astfel importanța sa în domeniul sănătății. Cu o tulpină puternică care se agață de ziduri și copaci și care acoperă pământul din păduri, iedera este o plantă rezistentă, care nu se lasă descurajată nici de betonul steril sau de zilele întunecate de iarnă.

Cu frunzele sale de diverse nuanțe de verde, iedera adaugă un strop de culoare în mediul urban gri. Cu toate acestea, acțiunea terapeutică a iederii rămâne mai puțin cunoscută. De obicei, părinții sunt cei care au cunoștințe despre beneficiile acestei plante, deoarece pot trata tusea convulsivă a copiilor cu suc de iederă în timpul perioadelor reci.

În antichitate, frunzele, fructele și rădăcinile iederii erau folosite atât intern, cât și extern, pentru tratarea diferitelor afecțiuni precum dureri de urechi, de cap, de dinți, gută, dureri de splină, dureri menstruale, afecțiuni pulmonare, febră și arsuri. În prezent, extractul din frunze de iederă este folosit în mod obișnuit, iar efectele sale benefice au fost confirmate și de studiile științifice. Proprietățile vindecătoare ale iederii se datorează saponinelor, substanțe numite astfel datorită spumei asemănătoare săpunului pe care o produc. Acestea au un efect lichefiant, ajută la eliminarea secrețiilor din tractul respirator, ameliorează crampele și combat agenții patogeni. De aceea, iedera este utilizată și în tratamentul infecțiilor acute și cronice, precum și în afecțiunile tractului respirator și în cazul tusei convulsive. Homeopatia utilizează, de asemenea, beneficiile iederii. Trebuie reținut că saponinele se găsesc și în rădăcina de lemn dulce și în florile primulei, fiind frecvente în amestecurile pentru ceaiurile de răceală.

Iedera poate provoca reacții alergice grave

Cu toate că este benefică, iedera poate prezenta și riscuri. Frunzele proaspete și sucul acestora pot provoca reacții alergice ale pielii. În plus, fructele iederii sunt toxice, mai ales pentru copii. Consumul acestor fructe poate determina greață, diaree și vărsături. Prin urmare, se recomandă consumul exclusiv al preparatelor disponibile în farmacii.

Originea denumirii iederii în limba germană (Efeu) rămâne necunoscută. Cel mai probabil, prima parte a cuvântului provine din vechea rădăcină „ebah” sau „ifig,” cu sensul de „urcător.” Cea de-a doua parte a cuvântului pare să fie derivată din termenul „heu,” care poate însemna și „frunze.” Astfel, s-a ajuns la cuvântul compus în limba germană veche „ep-höu,” care înseamnă „frunză urcătoare.” În ceea ce privește denumirea botanică (Hedera helix), aceasta este mai ușor de explicat: în greacă, „hédra” înseamnă „poziție,” iar „Heli” provine din verbul „helissein,” cu semnificația de „a se roti.” Iedera se rotește în jurul tulpinilor copacilor.

În Europa, iedera a fost adesea considerată o plantă de cultură și a avut un rol important în tradiții. Fiind mereu verde, planta a simbolizat întotdeauna viața eternă, creativitatea artistică, dragostea și loialitatea. Perechile proaspăt căsătorite obișnuiau să primească coronițe de iederă ca simbol al legăturii lor de încredere. În Egipt și Grecia antice, iedera era asociată anumitor zeități, precum Osiris și Dionysos. În tradițiile creștine, iedera era folosită pentru a decora mormintele și bisericile.