Jean Calvin, unul din initiatorii Reformei protestante

Jean Calvin, sau pur si simplu Calvin (n. 10 iulie 1509, Noyon — d. 27 mai 1564, Geneva) a fost un reformator religios francez. Alaturi de Martin Luther, a fost unul din initiatorii Reformei protestante, in opozitie cu anumite dogme si rituri ale Bisericii Catolice romane. Calvin a dezvoltat o doctrina – Calvinismul – relativ diferita de aceea a lui Luther, in special in ceea ce priveste practicarea cultului, considerata o radicalizare a luteranismului.

Tatal lui Calvin, paznic al episcopului Noyon, l-a trimis la colegiul De la Marche si apoi in continuare la Sorbona din Paris, pentru a studia dreptul. In 1532 devine doctor in drept la Universitatea din Orléans. Prima sa lucrare publicata a fost un comentariu al lucrarii filozofului roman Seneca De clementia. Adopta curand principiile Reformei, pe care, incepand din 1532, incepe sa le propage la Paris. Amenintat cu inchisoarea, se refugiaza la Nérac, sub protectia Margaretei de Navarra, favorabila protestantismului. In 1534, in urma persecutiilor suferite de protestantii francezi, numiti si hughenoti, este nevoit sa paraseasca Franta.

Vezi si Procesul lui Martin Luther, procesul care a dus la nasterea lumii moderne 

Dupa peregrinari in Basel, Ferrara si din nou la Paris, in 1536, convins fiind de reformatorul Guillaume Farel, Calvin se stabileste definitiv la Geneva, unde este numit profesor de teologie. A trait aici aproape jumatate din viata.

Principala opera a lui Calvin in istoria literaturii Reformei:

Calvin nu recunoaste decat doua sacramente (Taine): Botezul si Comuniunea (Impartasania). Respinge dogma prezentei reale a „trupului si sangelui Domnului” in impartasanie, invocarea sfintilor, institutia episcopatului, etc. Predicatorii sunt alesi de catre credinciosi si fiecare din bisericile calviniste este condusa spiritual de un consiliu ales.

Vezi si Noi insemnari ale lui Martin Luther, parintele protestantismului, au fost descoperite
Calvin crede intr-o predestinare absoluta a alesilor si celor condamnati la „judecata din urma”, respingand astfel complet liberul arbitru. Publicatiile lui Calvin au difuzat ideile sale asupra unei biserici corect reformate, in multe parti ale Europei. Calvinismul a devenit religia majoritatii populatiei in Scotia, Olanda si parti din Germania de nord si a avut o influenta mare in Ungaria si Polonia. Majoritatea colonistilor de pe coasta atlantica americana si din New England erau calvinisti, inclusiv puritanii si colonistii olandezi din Noul Amsterdam (New York). Africa de Sud a fost fondata, incepand din secolul XVII, de calvinisti olandezi (desi cativa erau de origine franceza sau portugheza), care erau cunoscuti cu numele de Afrikaans. Sierra Leone a fost colonizata masiv de calvinisti din Noua Scotie. John Marrant a organizat acolo o congregatie sub auspiciile lui Huntingdon Connexion. Colonistii erau in mare parte loialisti negri, afro-americani care au luptat pentru britanici in timpul revolutiei americane.

Calvin credea in ideea predestinarii (mantuirea sau damnarea unui individ este hotarata de Dumnezeu de la bun inceput).