O teorie interesantă despre întâlnirea dintre Putin și Trump din Alaska.
Atunci când băieții mari ai lumii își beau cafeaua „Bering Brew” în Alaska și nu la schi prin Alpi, oficial domnește tăcerea.
Neoficial însă, cum ar fi dacă scenariul ar arăta astfel?
Europa are înghețate active rusești de aproximativ 300 de miliarde de dolari. Rusia controlează deja teritorii importante în Ucraina, greu de recuperat militar. America a cheltuit sume uriașe în sprijinul Ucrainei și caută o ieșire care să poată fi prezentată drept o victorie.
Cum ar fi dacă, în spatele ușilor închise, s-ar fi conturat următorul târg?
Rusia ar accepta ca cele 300 de miliarde înghețate să fie folosite pentru reconstrucția Ucrainei, păstrându-și teritoriile ocupate. Din această sumă, 150–200 de miliarde ar reveni companiilor americane care ar reconstrui Ucraina, iar Washingtonul și-ar recupera cheltuielile. Restul ar intra direct în Ucraina – în infrastructură, orașe și economie.
Rezultatul ipotetic este limpede.
Rusia câștigă teritorial, America își recuperează banii și se declară pacificator, Europa scapă de un conflict perpetuu la frontieră, dar va înghiți în sec și va plăti nota de subsol. Ucraina, deși pierde teritoriu, primește fonduri uriașe pentru renaștere, însă pe o hartă mai mică și purtând doliul celor pierduți. Familii care, la următoarele alegeri, vor întreba cum s-a ajuns aici.
Alaska este „de vină”. Mintea mea a construit acest scenariu imaginar tocmai din simbolismul locului: atunci Rusia a pierdut teritoriu pentru bani, astăzi ar putea să câștige teritoriu tot prin bani. Istoria are un crud simț al umorului.
Mai rămân şi cei care, pentru sume cu cinci și șase zerouri, au întreținut propaganda cu „putiniștii”, „vin rușii”, „extremiștii”, “ruşii, ruşii”. Ei privesc acum, disperați, la posibile scenarii ca acesta. Ce bine că totul există doar în imaginația mea.