„M-am vindecat de depresie”: O propoziție dorită de mulți

Sunt mulți oameni ce ar dori să spună cu mândrie „M-am vindecat de depresie!”, însă aceasta nu este o afecțiune pe atât de simplă precum pare. La începutul secolului 20, a fost văzută de către foarte multă lume drept o manifestare ce are loc în cadrul unor aristocrați, însă în secolul 21 poate fi comparată cu o epidemie.

Depresia reprezintă o anomalie, chiar boală, a dispoziției pe care o persoană o poate manifesta. Este caracterizată printr-un sentiment de tristețe și de o pierdere totală de interes asupra lucrurilor înconjurătoare, fiind numită și depresie majoră sau depresie clinică.

Această stare patologică modifică felul în care o persoană se simte, se comportă și gândește, dând naștere unei game largi de probleme de natură emoțională, cât și psihică. Manifestările tind a fi foarte persistente, ce nu se vindecă, având chiar caracterul de a se impune în activitățile zilnice pe care o persoană în mod normal le-ar presta.

stirilebzi.ro

Veste proastă pentru pensionari! Banii ajung mai târziu de Paşte!

Stirile PROTV

Șoferii pot reduce cu 25% consumul de carburant dacă renunță la un singur element din...

Spre deosebire de simplele stări proaste, depresia a fost văzută de către specialiștii din domeniu ca ceva ce nu poate fi pur și simplu de trecut peste. Depresia nu este o slăbiciune, chiar dacă persoanele ce au parte de aceasta simt că viața nu merită trăită. Adesea pentru a putea trata această patologie, este necesară o perioadă lunga de tratament ce poate conține atât medicamente, cât și psihoterapie.

Cauze ale dezvoltării unei depresii clinice

Lucrurile în viață nu se desfășoară după voia oamenilor, iar dacă acest lucru ar fi după voia oamenilor, posibil să fi intrat toți într-o depresie ce nu se vindecă, întrucât ce rost ar mai avea lucrurile atunci. Prisma din care este privită lumea, face majoritatea persoanelor să dezvolte această mondială stare patologică.

Astfel, putem rezuma ca acele lucruri ce cauzează în general apariția unei depresii stă în realizarea unei neputințe de a atinge diverse lucruri, moment în care psihicul ajunge să se îndoiască dacă chiar dorește sau nu cu adevărat acel lucru.

Multitudinea de întrebări și răspunsuri ce apare în mintea pacienților este cauza și totodată soluția spre salvare din capcana depresiei. Problemele vieții sunt peste tot, iar supărările apar în viața oamenilor indiferent de natura financiară de care dispun. Sintetizând, putem spune că neplăcerile consecutive în viață declanșează această stare morbidă.

Propoziția mult dorită: „M-am vindecat de depresie”

Cel mai adesea în viață depresia este cauzată de un eveniment sau o serie de evenimente foarte stresante sau supărătoare, de multe ori cel afectat fiind în afara controlului direct asupra situației, iar în aceste situații terapia de diferite feluri ajută la recăpătarea controlului și implicit la trecerea peste dificultate, cât și depresie.

În zilele noastre, pe lângă terapia clasică ce implică consultarea cu o persoană de specialitate pe domeniul terapiei, de care a auzit toată lumea, mai există o mulțime de alternative disponibile tuturor.

Terapia prin artă se manifestă prin eliberarea imboldurilor creative, fiind o activitate bună pentru a vă lua gândul de la probleme, artele plastice și muzica fiind bine cunoscute în reducerea stresului și de a vă canaliza emoțiile negative în altceva, eliberându-vă de ele. Sportul, alături de mișcare, de asemenea, au un rol terapeutic în vindecarea depresiei, în timpul mișcării creierul eliberează endorfină, substanțe ce ajută la declanșarea sentimentelor pozitive și oferă un ușor sentiment de realizare.

Trebuie să aveți în atenția dumneavoastră că depresia vă poate duce în capcana izolării sociale, așa cum toată lumea dorește un anume interval de singurătate din când în când, prietenii apropiați, familia și cercul social nu trebuie neglijate în aceste situații, socializarea fiindu-vă benefică, scăzându-vă nivelul de anxietate și abilitatea de a face față stresului. Aceste activități cu atribuție terapeutică au un efect sporit când sunt combinate între ele, iar nu rar este sunt realizate în paralel cu tratamentul medicamentos.

„M-am vindecat de depresie”: Tratament medicamentos

Reținerile de a apela la un tratament medicamentos sunt frecvent întâlnite în cazul celor afectați de depresie, din pricina stigmei sociale, gravității deciziei și situației grele în care e află, însă simptomele nu trebuie lăsate netratate, iar persoanele suferinde trebuie încurajate să consulte un specialist pe această ramură.

Trebuia să luați la cunoștință din start însă, că tratamentul medicamentos antidepresiv nu trebuie luat după ureche sau fără recomandări medicale, nici consumate alături de alcool ori substanțe chimice tari de altă natură, efectele adverse fiind în aceste cazuri foarte dăunătoare și de nedorit. Depresia vine la pachet și cu un dezechilibru chimic, care cel mai bine este tratat medicamentos, pornindu-se inițial cu doze mici și medicamente ușoare.

În cazul medicamentației ușoare este destul de comun Cipralexul, ce reglează producția de serotonină și scade anxietatea, care poate fi grupat cu Piracetamul, medicament ce ajută la concentrare și scade șansa și intensitatea efectelor adverse, iar ocazional se pot prescrie doze mici de Xanax, ce reduce anxietatea și îngrijorarea, cât și ajută la somn.

Uneori în situațiile severe ale depresiei, ale depresiei majore, se pot administra doze mai mari de Xanax, sau, nu este rar întâlnit și Valdoxanul, care are ca scop reglarea producției de dopamină.

Pentru cei ce preferă alternative mai naturiste de tratament, studiile arată că în cazul depresiei există o probabilitate mare ca pacientul să sufere de deficiențe ale vitaminelor: B12, B9, D, cât și de un deficit mineral, printre care putem enumera: zinc, cupru și magneziu, iar odată cu rezolvarea acestora va scădea și intensitatea depresiei.

Sunătoarea, teiul și păducelul, consumate sub formă de infuzie, ceai, sau pastile, ajută la reducerea anxietății și a somnului neodihnitor, ce sunt consecințe ale depresie, iar frunzele de busuioc au în componența lor uleiuri volatile și camfor, substanțe cu rol antidepresiv recunoscut.

Anxietatea: Explicații pe înțelesul tuturor

Chiar dacă în viziunea multora, cele două cuvinte par a fi surori gemene, adevărul stă în faptul că sunt stări patologice diferite, ce au comune doar originea. După o cercetare amănunțită, un specialist în domeniu poate spune dacă o persoană suferă de cele două afecțiuni, sau dacă, doar una dintre ele se manifestă pe un pacient anume.

Anxietatea este redată în principal de prezența unei griji excesive asupra prezentului, cât și a viitorului. Astfel, putem spune că nesiguranța si gândurile incontrolabile pun stăpânire pe psihicul pacientului. Există o permanentă întrebare asupra veridicității lucrurilor sau, după caz, dacă va fi bine sau va fi rău. A nu se confunda cu paranoia, afecțiune psihică gravă fondată pe premise improbabile sau inexistente.

O altă percepție specifică anxietății este dată de faptul că aceste persoane se feresc în a se manifesta și eschivează orice activitate ce ar putea provoca un stres suplimentar. Inconștientul cunoaște faptul că dacă vor face parte din acea activitate, creierul va fi bombardat de întrebări și răspunsuri, iar eșecul nu este ceva de dorit.

Specialiștii adaugă un simptom mai aparte, anume cel de a avea aproape omniprezent gândul focusat asupra morții. Acest gând nefiind unul sinucigaș, ci unul ce încearcă să evite moartea în orice chip. Traumele fizice, durerea și pericolele ce ar putea fi posibile cauzatoare de moarte sunt terifiante.

Depresia: Scurtă introducere

Acum, pentru a vedea depresia într-o ipostază cât mai clară, trebuie să subliniem faptul că există în permanență un sentiment de negativism, că orice s-ar face, este absolut inutil, atât pentru ei, pentru ceilalți, dar și pentru întreaga lume.

Majoritatea pacienților au păreri similare asupra faptului că a crede că ceva mare este posibil, este de-a dreptul o nerozie. Întrucât, atât ei, cât și ceilalți din jur sunt lipsiți de putere și valoare. Unde putem adăuga că apare în permanență un gând despre moarte, care de această dată nu mai este văzut cu frică, datorită faptului că nu vrea să fie o povară pentru ceilalți, iar viața nu merită trăită.