Marele secret al unei victorii electorale zdrobitoare

În numai câteva zile, Nicușor Dan a reușit să recupereze un handicap uriaș de 20 de procente, care îl separa de adversarul său, George Simion. Și nu numai. Conform rezultatelor finale, câștigă cel de-al doilea tur de scrutin cu un avantaj de zece procente. Ceea ce s-a întâmplat este fără precedent și va intra cu certitudine în analele istoriei României. Și nu numai!

Am fost, sunt și rămân suveranist. Și anti-globalist. Și anti-progresist, referindu-mă la progresismul de tip neomarxist. Ceea ce nu mă împiedică însă să încerc să-mi explic în mod rațional: ce anume s-a întâmplat, în definitiv? Ce anume a provocat această spectaculoasă răsturnare de scor?

RomaniaTV

Dispar economiile de pe card, de la saltea şi chiar din depozite. Anunţul îngrijorător făcut de BNR vineri

Observatornews.ro

Rezultate Bac 2025. Edu.ro afişează notele la probele scrise înainte de contestaţii

În mod firesc, primul lucru la care ne putem gândi este că, în aceste câteva zile, candidatul Nicușor Dan a performat în fața candidatului George Simion. Primul a pus coada între picioare la mult mai puține provocări electorale, iar la cele mai multe a acceptat să combată chiar și în fața unui scaun gol, din care lipsea adversarul său. A fost, cu certitudine, un gest de demnitate și de curaj, de natură să îi aducă beneficii electorale. Totuși, această prezență a sa în platourile unor televiziuni din țară, în timp ce George Simion cutreiera fie prin comunitățile de români din statele europene, fie pe la sediile unor partide de tip suveranist de pe continent, nu este deloc exclus să fi fost interpretată de o parte a electoratului, în special de către cei care au decis să voteze pentru prima dată, drept un atuu al candidatului progresist, demn de a fi premiat electoral. Dar nici acest câștig nu este suficient.

Spre cinstea românilor din țară și din diaspora, acest al doilea tur de scrutin a adus cu sine o cifră record de votanți. Cinci milioane de români l-au susținut, la fel cum au făcut și în primul tur de scrutin, pe suveranistul George Simion, în timp ce un număr mai mare s-a aliniat alături de Nicușor Dan. De ce s-a întâmplat acest lucru? Ce a generat acest fenomen? Cu certitudine, la origine este războiul româno-român care, în acest an, după ce alegerile de la sfârșitul anului trecut au fost anulate samavolnic de Curtea Constituțională, a atins cote încă nemaiîntâlnite. De o parte a baricadei s-au plasat cei care doreau o aliniere la politica Statelor Unite și, implicit, o distanțare de deciziile luate la Bruxelles, de birocrația UE, în fruntea căreia este plasată, nealeasă fiind sub aspect electoral, Ursula von der Leyen, aceasta fiind în prezent recomandată de președintele Franței, Emmanuel Macron. De Statele Unite ne despart însă, în mod geografic, un ocean și, încă, în mod simbolic, tot un ocean, în timp ce Bruxelles-ul și Parisul sunt mai aproape. Politica lui Trump, pe care suveraniștii intenționau să o implementeze în România, utilizând drept levier un președinte agreat în persoana lui George Simion, a fost mai puțin convingătoare decât acțiunile concertate ale celorlalți, prin care, literalmente, românii au fost înspăimântați de pericolul unei apropieri nedorite de nimeni de Kremlin și de politicile agresive promovate de dictatorul Vladimir Putin, dar și de perspectiva — și ea insistent implementată propagandistic — a ieșirii României din Uniunea Europeană și din NATO, a sistării banilor veniți de la UE și a blocării investițiilor străine în această țară, în condițiile în care o criză fără precedent în ultimii ani amenință nu numai bugetul țării, ci și bugetul fiecărei familii. Fără doar și poate, acest spectru prezentat intens de televiziunile bine finanțate de cei aflați la putere a jucat un rol important în răsturnarea scorului la alegeri.

În campania electorală s-au spus multe prostii de către cei doi candidați, dar cele mai rostogolite de televiziunile plătite de la buget — și care, în final, acumulat, au o audiență mult mai mare — au fost prostiile lansate de George Simion. Sau, ca să fiu elegant cu domnia sa, afirmațiile șocante pe care nu a vrut sau nu a putut să le explice. Și acestea au contat.

A trecut mult prea puțin timp pentru a fi în stare, eu unul cel puțin, să pun punctul pe „i” și să demonstrez ceea ce, astăzi cel puțin, pare de nedemonstrat. Respectiv, cum a fost posibil ca cel mai slab primar al Capitalei din istorie, cel mai contraperformant, să fie ales pentru a doua oară primar și apoi, la scor, Președinte al României. Desigur însă, mai târziu vor veni și explicațiile complete.

Noul guvern este secretul lui Polichinelle. El va fi condus, aproape cu certitudine, de Ilie Bolojan, ca o recompensă pentru faptul că s-a grăbit să se alieze cu Macron și că a avut curajul să încalce ostentativ Constituția, plasându-se de partea unuia dintre candidați. În jurul său vom avea un executiv desemnat de partidele monstruoasei coaliții, care a adus România pe butuci și, fără doar și poate, o va scufunda în mocirlă, pentru ca cei aflați la butoane, la vedere sau discret, să poată în continuare să fure cât mai mult. Sau își imaginează cumva cineva că, în perioada imediat următoare, leul își va reveni, România va fi declarată atractivă pentru investitori, iar Uniunea Europeană va pompa mai mulți bani în această țară decât banii extrași și nesupuși impozitării de către firmele statelor partenere? Poate își imaginează cineva că cenzura atroce instituită de ultimele guverne va înceta ca prin minune, că presa va deveni liberă, iar casele de presă prospere?

Iar cea mai mare inepție lansată de ambii candidați, care pe rând și-au anunțat victoria, este că războiul româno-român va înceta, iar între taberele rivale nu va curge decât lapte și miere.