Fiecare națiune și cultură are o sumedenie de legende care s-au transmis din generație în generație, unele dintre acestea fiind transmise prin viu grai, în timp ce altele au ajuns în cărți și s-au răspândit rapid în toată lumea.
Și în cultura românească sunt numeroase mituri inspirate din istoria poporului nostru, asta pentru că românii au fost mereu creativi, iar în rândurile de mai jos îți prezint cele mai cunoscute mituri și legende din cultura noastră:
Legenda Baba Dochia
Baba Dochia este un personaj complex din mitologia românească ce este asociat cu venirea primăverii.
Dochia era fiica unui conducător dac, pe nume Decebal și era extrem de frumoasă, cum alta nu mai găseai în toate împrejurimile.
Se spune că romanii au pătruns pe teritoriul Daciei, iar șeful lor, împăratul Traian, s-a îndrăgostit de Dochia, care însă n-a dorit să devină soția împăratului și a fugit pe muntele sacru al dacilor, care se numea Ceahlăul.
Împăratul Traian a urmărit-o până pe munte, și, văzând că nu poate scăpa de el, Dochia s-a rugat la zeul Zamolxe, iar acesta a transformat-o în stâncă, atât pe ea, cât și pe oile sale.
În altă parte a țării, mai exact în nord, în Bucovina, legenda Dochiei este similară până la un anumit punct, după care diferită. Mai exact, se spune că Dochia fuge pe munte deoarece un rege dorea s-o ia de nevastă.
Și, pe când fugea pe munte, fata avea pe ea 9 cojoace, și, tot mergând a început să-i fie cald și, rând pe rând, arunca câte un cojoc de pe ea.
Ajungând în vârf, unde era iarnă, Dochia s-a supărat, a început să-l ocărască și să-L mânie pe Dumnezeu, iar pentru cuvintele urâte pe care le-a spus împotriva divinității, a fost pedepsită, Dumnezeu transformând-o în stană de piatră.
În folclorul popular românesc, primele 9 zile din luna martie sunt asociate cu povestea Babei Dochia. Astfel ia naștere mitul Babelor, când, în funcție de ziua de naștere, trebuie să-ți alegi baba, care va fi în ziua respectivă (de pe 1 până pe 9 martie).
Dacă ziua aleasă va fi una frumoasă, cu soare, îți va merge bine, vei avea noroc și belșug, însă dacă ziua va fi cu ploi și ninsori înseamnă necazuri, sărăcie și neîmpliniri.
Legenda lui Dracula
În inima Transilvaniei a luat naștere o poveste învăluită în mister și sânge, iar totul a început în anii 1890, când un irlandez cu o imaginație bogată, pe nume Bram Stoker, a început să lucreze la un roman de ficțiune.
Bram Stoker n-a fost niciodată pe meleaguri transilvănene, însă el a auzit vorbe despre anumite personaje, creaturi din noapte și despre sunetul pe care acestea îl scot, fiind vorba despre un voievod al cărui nume era Dracula.
Așadar, în paginile romanului său, Stoker a dat naștere unui conte nobil, Dracula, care părăsește Transilvania pentru a răspândi umbra vampirismului în inima Angliei. Povestea a prins viață, înfricoșând și fascinând cititorii și fixându-se în mintea lor mult timp după terminarea romanului.
Deși nu exista o legătură a lui Dracula cu domnitorul care a inspirat numele contelui, Vlad Țepeș, trebuie menționat că lui Stoker i-a venit ideea de Dracula de la tatăl lui Vlad Țepeș, Vlad al II-lea, care a fost membru al Ordinului Dragonului (sinonimul cuvântului „dragon” era „drac”).
Adăugând terminația „-ulea”, care înseamnă „fiul lui”, Vlad al III-lea a devenit cunoscut sub numele de Vlad Drăculea sau, mai simplu, Dracula, iar Stoker a preluat acest nume, care oricum, din punctul lui de vedere, însemna ceva înfricoșător.
Vlad Țepeș a fost un domnitor real, ce toată viața și-a iubit și apărat țara, un conducător avid de dreptate, ce pedepsea nelegiuirile cu o cruzime ce a rămas în mintea și istoria României și chiar a întregii lumi.
Bram Stoker a luat o bucată din poveștile cu Vlad Țepeș, a modelat personajul Dracula, iar de la acestea au rezultat povești care te pot captiva și în ziua de astăzi.
Despre Dracula s-au scris cărți, s-au realizat numeroase filme sau benzi desenate, iar în ultimii ani a fost inclus până și în jocuri online așa cum este slotul video intitulat „Dracula” pe care îl poți accesa uneori gratuit prin intermediul unui bonus fără depunere.
Ileana Cosânzeana
Ileana Cosânzeana este personajul principal feminin din basmele mitologice românești, fiind vorba despre o fecioară năzdrăvană, inițiată în magia binefăcătoare ce are prieten un cal năzdrăvan.
Fata, de o frumusețe rară, locuia pe “Tărâmul Celălalt”, iar acolo se ajungea printr-un tunel de beznă din marginea lumii.
Conform tradiției folclorice, Ileana este răpită de către zmeu și închisă într-un turn, castel sau, mai simplu, dusă pe Tărâmul Celălalt.
Cosânzeana este salvată de Făt-Frumos, care, în drumul spre aceasta, trece prin multe încercări inițiatice.
În final, Făt-Frumos se luptă cu zmeul, îl învinge și o eliberează pe Ileana, iar basmul se încheie cu momentul nunții, când, prin unire, amândoi trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți.
Meșterul Manole
Meșterul Manole este personajul central al baladei populare românești ce se numește „Monastirea Argeșului”.
Pe scurt, legenda spune că Negru Vodă, supranumit Radu Negru sau Radul Negrul Voievod, primul domn al Țării Românești, a angajat zece meșteri foarte buni ce erau conduși de Manole ca să construiască o mănăstire.
Meșterii parcă erau blestemați, deoarece tot ceea ce zideau ziua se dărâma noaptea, însă aceștia au visat că, pentru ca zidurile să nu se mai dărâme, trebuie să zidească în ele prima soție care va veni să le aducă de mâncare.
Astfel că soția lui Manole, Ana, este prima care apare, și, cu inima sfâșiată, Manole și ceilalți meșteri o zidesc în zidurile mănăstirii.
Timpul a trecut, iar toată echipa de meșteri împreună cu Manole au terminat mânăstirea de zidit, aceasta fiind făloasă și de la depărtare, dar mai ales din apropiere.
Când Negru Vodă vede minunea, îi întreabă pe meșteri dacă ar putea construi o altă mănăstire la fel de frumoasă sau chiar mai frumoasă, iar aceștia, mândri, spun că da. Iar Vodă, temându-se că vor construi o altă mănăstire pentru altcineva, cere ca schelele meșterilor să fie dărâmate, iar aceștia să rămână acolo.
Încercând să scape, Manole și meșterii își fac aripi și încearcă să zboare de pe acoperiș, însă cad și mor, iar pe locul unde a căzut Manole a izvorât un izvor limpede, numit și astăzi „Fântâna lui Manole”.
Toate legendele românești, printre care și cele menționate mai sus s-au transmis și se vor transmite în continuare din generație în generație și astfel cultura și tradițiile poporului nostru se vor păstra vii în amintirile tuturor românilor.