PNL și USR vor dezincriminarea consumului de heroină! Medicii vor fi nevoiți să supravegheze pe cei care își înjectează drogurile

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

România se confruntă de ani întregi cu o problemă tot mai gravă a consumului de droguri, inclusiv în rândul adolescenților și tinerilor. În timp ce părinții se tem că stupefiantele ajung tot mai ușor în apropierea școlilor, iar sistemul medical nu dispune de suficiente centre serioase pentru tratarea dependențelor, o inițiativă legislativă depusă la Senat propune o schimbare radicală: deținerea, cumpărarea, cultivarea și chiar aducerea în țară a drogurilor pentru consum propriu să nu mai fie infracțiuni.

Proiectul B544/2026 a fost depus de Cătălin-Daniel Fenechiu (PNL), Cristian Ghinea (USR) și Victoria Stoiciu, senator neafiliat, și a fost înregistrat la Senat pe 5 octombrie 2026. Inițiatorii spun că nu legalizează drogurile. În realitate, însă, propunerea mută o serie extrem de largă de fapte din zona penală în cea contravențională. Cu alte cuvinte, pentru cel care cumpără, cultivă, produce sau deține droguri pentru propriul consum, riscul condamnării penale ar putea fi înlocuit cu o simplă amendă.

De la dosar penal la amendă de câteva mii de lei

În prezent, Legea nr. 143/2000 prevede pedepse cu închisoarea pentru cultivarea, producerea, prepararea, cumpărarea sau deținerea drogurilor pentru consum propriu. În cazul drogurilor de risc, pedeapsa este de la trei luni la doi ani sau amendă penală, iar pentru drogurile de mare risc este prevăzută închisoarea de la șase luni la trei ani.

Pentru drogurile de risc, sancțiunea ar urma să fie o amendă contravențională între 1.000 și 1.500 de lei. Pentru drogurile de mare risc, amenda ar fi între 1.500 și 3.000 de lei. Dispar astfel condamnarea penală, riscul unei pedepse cu închisoarea și consecințele cazierului pentru faptele încadrate drept consum propriu.

Textul folosește noțiunile generale de „droguri de risc” și „droguri de mare risc”, astfel că noul mecanism s-ar aplica inclusiv substanțelor considerate astăzi de lege extrem de periculoase. România nu reușește să construiască suficiente centre pentru dependenți, dar pregătește camere de consum

Poate cea mai controversată prevedere este apariția unor spații speciale în care persoane dependente ar putea veni cu propriile droguri pentru a le consuma sub supraveghere medicală. Persoanele de peste 18 ani diagnosticate drept consumatori dependenți ar putea intra în unități autorizate și și-ar putea administra substanțele în prezența medicilor sau asistenților medicali.

Personalul medical ar trebui să fie pregătit să intervină în cazul unei supradoze.

Unitatea medicală nu poate furniza drogurile. Consumatorul trebuie să vină cu ele de acasă. Aici apare întrebarea pe care statul român pare să o evite: aceasta este prioritatea într-o țară în care sistemul sanitar este deja sufocat, iar accesul la tratamentul real al dependenței rămâne limitat? În locul unor centre mari de recuperare, cu psihiatri, psihologi, terapii pe termen lung, reintegrare socială și sprijin pentru familii, România riscă să ajungă în situația în care medici și asistenți deja suprasolicitați vor trebui să supravegheze persoane care își administrează drogurile.

Nu mai vorbim doar despre tratarea dependenței. Vorbim despre instituționalizarea unui spațiu în care consumul este tolerat și supravegheat de sistemul medical. În spațiul special amenajat, posesia nu mai este nici măcar contravenție

Proiectul merge și mai departe.

În interiorul acestor spații autorizate, deținerea drogurilor pentru consum nu ar mai constitui nici măcar contravenție. Rezultatul este un paradox greu de ignorat.

Consumatorul trebuie să vină cu propriile droguri. Pe drum până la centrul medical, deținerea substanței este contravenție. După ce intră în încăperea autorizată, aceeași substanță poate fi consumată fără sancțiune contravențională. Proiectul nu prevede o excepție clară pentru drumul până la centru. Astfel, România poate ajunge să creeze un sistem în care statul nu furnizează drogul, dar creează locul în care acesta poate fi administrat sub supravegherea unui cadru medical.

Chiar și aducerea drogurilor din străinătate ar putea fi sancționată doar cu amendă

Una dintre cele mai radicale prevederi privește trecerea frontierei.

În prezent, introducerea sau scoaterea din România a drogurilor fără drept poate atrage pedepse extrem de mari cu închisoarea. Proiectul creează însă o excepție atunci când se stabilește că substanțele erau destinate exclusiv consumului propriu.

Pentru drogurile de risc, amenda ar urma să fie între 1.500 și 2.000 de lei. Pentru drogurile de mare risc, între 2.000 și 3.500 de lei.

Așadar, o persoană care intră în România cu droguri de mare risc ar putea să nu mai răspundă penal dacă demonstrează că substanțele erau destinate propriei persoane. Pentru a elimina inclusiv riscul aplicării Codului vamal ca alternativă penală, proiectul modifică și legislația vamală.

Nicio limită clară: un gram, zece grame sau mult mai mult? Și mai problematic este faptul că proiectul nu stabilește un prag cantitativ clar pentru consumul propriu. Nu există o limită de un gram, cinci grame sau un număr maxim de doze. Diferența dintre consum propriu și trafic va continua să fie stabilită în funcție de probe: cantitate, ambalare, bani, conversații, cântare, tranzacții și alte elemente. Inițiatorii susțin că traficul de droguri va rămâne în continuare infracțiune. Problema este că linia dintre cele două situații poate deveni una extrem de importantă: de o parte, o amendă de câteva mii de lei; de cealaltă parte, ani grei de închisoare.

În timp ce drogurile ajung tot mai aproape de copii, statul schimbă filosofia luptei antidrog

De ani întregi, părinții, profesorii și autoritățile vorbesc despre scăderea vârstei la care tinerii intră în contact cu drogurile și despre accesul tot mai facil la asemenea substanțe. În numeroase comunități, problema drogurilor din jurul liceelor, cluburilor și anturajelor de adolescenți nu mai poate fi tratată ca un fenomen marginal.

Iar răspunsul statului ar trebui să însemne prevenție reală, destructurarea rețelelor, educație, controale, consiliere psihologică și o infrastructură serioasă pentru recuperarea dependenților. România are nevoie de locuri în care oamenii să fie ajutați să renunțe la droguri, nu doar de spații în care consumul să fie administrat mai sigur. Are nevoie de centre regionale moderne pentru tratarea dependenței, programe pentru adolescenți, sprijin pentru familii și recuperare pe termen lung.

În schimb, noua filosofie legislativă pornește de la ideea că resursele statului nu trebuie consumate pentru urmărirea penală a consumatorului. Această dezbatere poate fi legitimă. Dar ea devine profund controversată atunci când România nu are încă infrastructura necesară pentru tratarea celor care vor să iasă din dependență.

Inițiatorii spun că nu legalizează drogurile. Dar schimbarea este uriașă

Cătălin-Daniel Fenechiu, Cristian Ghinea și Victoria Stoiciu susțin că proiectul nu reprezintă o legalizare. Formal, au dreptate: traficul, vânzarea către alte persoane și alte activități rămân infracțiuni.

Dar aceasta nu schimbă amploarea reformei. Cultivarea pentru sine, producerea pentru sine, cumpărarea, prepararea și deținerea drogurilor pentru consum propriu ies din penal. Inclusiv pentru drogurile de mare risc.

Inclusiv în anumite situații în care drogurile sunt introduse în România. Iar în spațiile medicale autorizate, deținerea pentru consum nu va mai fi nici măcar contravenție.

Așadar, discuția nu mai este dacă România își schimbă sau nu politica antidrog. O schimbă radical. Întrebarea adevărată este dacă un stat care nu a reușit până acum să creeze o rețea suficientă de centre pentru tratarea dependențelor, care are spitale și cadre medicale suprasolicitate și care se confruntă cu consumul de droguri la vârste tot mai mici trebuie să înceapă reforma prin reducerea sancțiunilor. Pentru că un dependent are nevoie înainte de toate de ajutor ca să scape de droguri. Iar o societate care începe să considere consumul drept o realitate care trebuie doar administrată riscă, dacă nu construiește simultan un sistem puternic de prevenție și tratament, să transforme resemnarea într-o politică publică. NOTĂ. PROIECTUL ÎN PUTEȚI CONSULTA ÎN GALERIA FOTO SAU PE SITE-UL SENATULUI CLICK AICI