Prin derealizare lumea devine ireală. Cauze, simptome și soluții

Derealizarea este o experiență psihologică în care realitatea pare ireală, estompată sau ca într-un vis. Persoana afectată poate simți că este detașată de mediul în care se află, ca și cum ar privi lumea printr-un geam mat. Obiectele pot părea plate, fără viață sau îndepărtate.

Această stare apare adesea brusc și este greu de înțeles pentru cei care nu au experimentat-o. Poate dura de la câteva minute până la câteva zile sau chiar mai mult, afectând capacitatea individului de a se concentra.

Cauzele apariției tulburărilor de derealizare

Derealizarea este adesea declanșată de stres intens, anxietate severă sau atacuri de panică. În astfel de momente, creierul poate reacționa prin „deconectarea” parțială de realitate, ca un mecanism de protecție. Trauma psihologică este o altă cauză frecventă. Experiențele precum abuzul, accidentele grave sau pierderea unei persoane apropiate pot duce la episoade de derealizare, mai ales dacă nu au fost procesate emoțional.

Oboseala cronică, lipsa de somn și suprasolicitarea mentală pot, de asemenea, perturba percepția realității. Unele persoane experimentează derealizare în urma consumului de substanțe psihoactive, precum marijuana, LSD sau alte halucinogene, iar în unele cazuri aceasta persistă chiar și după ce efectul substanței a trecut. De asemenea, derealizarea poate fi asociată cu afecțiuni neurologice sau psihice, cum ar fi migrenele, epilepsia, depresia majoră sau tulburările de anxietate generalizată.

Persoanele care suferă de derealizare descriu adesea senzația că lumea din jur este ireală, artificială sau lipsită de viață. Obiectele pot părea distorsionate vizual, mai departe, mai mici, mai plate sau neclare. De asemenea, culorile pot părea estompate, iar sunetele pot părea înfundate sau deformat. Mulți spun că au impresia că trăiesc într-un vis sau că privesc realitatea printr-o barieră invizibilă, ca un geam mat sau o ceață groasă.

Această stare poate dura de la câteva minute la ore sau chiar zile, și deși este intens deranjantă, nu este periculoasă în sine. Cu toate acestea, poate afecta concentrarea, comunicarea și funcționarea zilnică, mai ales atunci când este recurentă sau persistentă. În multe cazuri, lipsa înțelegerii fenomenului crește anxietatea și frica, accentuând astfel și mai mult simptomele.

Cum poți gestiona aceste momente nefirești

Deși derealizarea poate fi înfricoșătoare, există metode eficiente de a o gestiona. În primul rând, este important ca persoana afectată să înțeleagă că această stare, deși neplăcută, nu este periculoasă și nu înseamnă că „înnebunește”. Tehnicile de împământare, cum ar fi concentrarea pe respirație, observarea activă a obiectelor din jur sau stimularea senzorială (atingerea unor suprafețe, ascultarea sunetelor din mediu), pot ajuta la restabilirea contactului cu realitatea.

De asemenea, terapia cognitiv-comportamentală este adesea recomandată pentru identificarea și restructurarea gândurilor care întrețin anxietatea și disocierea. În cazurile în care derealizarea este frecventă sau severă, consultarea unui psiholog sau psihiatru este esențială pentru a identifica cauzele de fond și a stabili un plan de tratament personalizat, care poate include terapie și, uneori, medicație pentru anxietate sau depresie.

Deși sunt strâns legate, derealizarea și depersonalizarea nu sunt același lucru. Ambele fac parte din categoria tulburărilor disociative și pot apărea împreună sau separat, însă se manifestă în mod diferit.

Tulburarea de derealizare este o experiență complexă și uneori tulburătoare, dar înțelegerea ei este primul pas spre vindecare. Deși poate părea înfricoșătoare, această stare este adesea o reacție temporară la stres, anxietate sau oboseală extremă și nu indică o problemă gravă de sănătate mintală.