René de Weck despre sotii Gafencu

René de Weck, un diplomat elvetian, bun cunoscator al Romaniei dintre cele doua razboaie mondiale, ne povesteste cum Grigore Gafencu s-a casatorit cu o frantuzoaica, Nouchette, pe numele sau adevarat Blanche, dansatoare, care sosise in Romania in timpul razboiului [primul razboi mondial], insotindu-l pe un print rus. A cantat in mai multe localuri de noapte din Bucuresti, atragand atentia bancherului Chrissoveloni, devenind favorita sa, luand-o mai apoi „sub protectia” lui:

Dupa ce s-a saturat de ea, nu a vrut s-o arunce in sant, ci s-a gandit sa o paseze lui Gafencu, care-si facea atunci primele incercari in jurnalism. Bancherul i-a spus lui Gafencu: „Luati-o si casatoriti-va cu ea, iar eu va voi da drept cadou de nunta ziarul Argus”. Asa a si fost.

De fiecare data, prezenta eleganta a acestora impresiona de la prima vedere. „Frumos barbat si cu mult mai tanar decat nevasta lui, Gafencu era considerat un om foarte sentimental”, scria Rene de Weck in jurnalul sau.

Vezi si Tragica viata a lui Grigore Gafencu
Esmee Gafencu avea trasaturi regulate si o anume tinuta a capului care dadea intregii persoane un aer de demnitate surazatoare. „Ea este o femeie inteligenta, vioaie, vorbareata si foarte devotata carierei politice a lui Grigore”. 

Vezi si Emotionantul discurs al lui Ioan Ianolide 

Gurile rele spuneau despre Nouchette ca era o femeie „ciudata, pe numele ei adevarat Blanche. Parizianca sau cel putin frantuzoaica din nastere, ea se auroleaza cu un trecut agitat. Legenda spune ca mama sa a fost o femeie de moravuri usoare. Ea insasi a fost dansatoare. Sosita in Romania, in timpul razboiului, in compania unui print rus, ea ar fi dansat si cantat in mai multe localuri de noapte din Bucuresti. Bancherul Chrissoveloni (tatal adoptiv al lui Dimitrie), gasind ca ea merita mai mult de la viata, a luat-o sub protectia lui. 

Apoi i-ar fi spus lui Grigore Gafencu, luati-o, casatoriti-va cu ea, iar eu va voi da drept cadou de nunta ziarul Argus”, scria acelasi diplomat in memoriile sale.

„Revad petrecerea unde el cu nevasta sa au inaugurat casa. Tot aici impreuna cu Gafencu am pregatit, in 1939, plecarea in Elvetia a fostului presedinte polonez, Moscicki. Mai tarziu, aceasta a devenit sediul legatiei Iugoslaviei, condusa atunci de Avakumovici. Apoi a fost sediul Legatiei Croatiei, reprezentata prin ministrul sau, Benzu. Dupa aceea, am incetat sa mai vin in acea casa. Acum cateva luni m-am regasit aici, la un dineu al lui Stevenson, seful misiunii militare britanice”, scria in memoriile sale Rene de Weck, ambasadorul Elvetiei la Bucuresti, in perioada 1939-1945. Dupa 1947 cladirea a fost nationalizata, fiind sediul mai multor ambasade.

Cand nu locuiau pe Kiseleff, sotii Grigore si Emee Gafencu se retrageau la Snagov, unde aveau „o casuta pe malul lacului, ceva de genul bungalow. Baraca era plina de sticla si de canapele. Nouchette imi spunea ca pe vremuri aceasta a fost un fel de casa a pacatului”, scria ambasadorul Weck.