România pe marginea prăpastiei energetice! Deputatul Silviu Gurlui trage un semnal de alarmă privind riscul instabilității rețelei din 2027

Profesorul universitar și deputatul AUR de Iași, Silviu Gurlui, atrage atenția asupra unei crize energetice iminente în România, cauzată de oprirea simultană a Unității 1 de la Cernavodă și a hidrocentralei Vidraru, fără existența unor capacități noi sincronizate care să asigure stabilitatea rețelei. El subliniază că acest decalaj critic poate declanșa întreruperi masive și creșteri semnificative ale prețurilor la energie, dacă autoritățile nu implementează urgent soluțiile tehnice și legislative necesare pentru a proteja sistemul energetic național.

„Odată cu închiderea Unității 1 de la Cernavodă pentru retehnologizare și cu oprirea hidrocentralei Vidraru pentru alte lucrări, România poate fi împinsă teoretic într-o instabilitate energetică din lipsă de putere sincronă, pentru că nu ne-am pregătit cu nimic să punem în loc: nu am deschis nicio capacitate nouă sincronă, iar rețeaua rămâne fără rezervele critice de siguranță.

Unitatea 1, pusă în funcțiune în 1996 pe tehnologie CANDU-6, are un termen tehnic de 30 de ani și va fi oprită în 2026 pentru retehnologizare, timp de doi ani. Dar guvernul a facut din asta o mare „realizare” pozind in salvatorii energiei nationale… În tot acest interval, Unitatea 2 rămâne singurul reactor activ. În paralel, Vidraru – una dintre hidrocentralele importante, cu 220 MW – este oprită pentru refaceri tehnice până cel puțin la sfârșitul lui 2026. Această suprapunere lasă sistemul energetic național fără plasa de siguranță exact în zona critică de 220–250 MW, prag dincolo de care frecvența poate scăpa de sub control.

Conform datelor de sistem, după oprirea Unității 1 rezerva de putere sincronă (nuclear, hidro, termocentrale) dincolo de care sistemul riscă să intre în blackout este de doar 230 MW. Adica cam cit aducea Vidraru (220 MW). Dacă și Vidraru lipsește sau lucrarile nu se incheie la timp, inainte sa se inchida U1 de la Cernavodă, România rămâne practic fără această rezervă. Orice incident major, precum o oprire bruscă a Unității 2 sau a unui grup hidro de câteva sute de MW, poate împinge rețeaua într-o instabilitate de frecvență, unde protecțiile automate se declanșează și pot apărea pene în cascadă.

Explicat pe înțelesul tuturor: sistemul electric trebuie să mențină 50 Hz. Când cade dintr-odată o sursă mare, balanța dintre producție și consum se rupe și frecvența fuge. Ca să nu ajungem la întreruperi, ai nevoie de două lucruri: suficientă „greutate” sincronă deja pornită (hidro, gaz, cărbune, nuclear) și un răspuns foarte rapid în primele fracțiuni de secundă, dat de baterii sau echipamente specializate. Astăzi, niciuna dintre aceste soluții nu este suficient pregătită. Importurile nu pot suplini „instant” nevoia de energie sincrona. Secunda aia ne va costa mult.

Impactul economic nu este o ipoteză. Cu Unitatea 1 oprită, importurile pot urca spre 20% din consum în anumite perioade, iar prețurile interne pot crește cu până la 20%. Pierdem exact producția stabilă și ieftină care ține prețul sub control. Consecința: facturi mai mari, competitivitate redusă pentru industrie și risc de instabilitate reală a rețelei.

Investițiile care lipsesc sunt la îndemână și trebuie accelerate. Finalizarea rapidă a Iernutului de 0,4 GW. Demararea efectivă a Mintia 1,7 GW. Pornirea marelui proiect hidro cu pompaj Tarnița–Lăpuștești, care ar aduce atât flexibilitate, cât și masă sincronă. Integrarea accelerată a bateriilor mari în servicii de sistem, nu doar pentru tranzacționare. Modernizarea parcurilor regenerabile cu invertoare capabile de răspuns rapid la frecvență.

Avem nevoie și de reguli noi, clare, înainte de 2027. Introducerea oficială a serviciului de răspuns foarte rapid la frecvență (activare sub o secundă și plăți dedicate). Stabilirea unui prag minim de inerție al sistemului și a unei limite temporare pentru ponderea producției nesincrone în orele critice. Un plan operațional zilnic care să oblige păstrarea rezervelor hidro la orele de vârf, nu doar maximizarea MWh ieftini pe moment.

Adevărul este simplu: știm data, știm riscul și știm soluțiile. Dacă nu acționăm acum, din 2027 vom plăti mai mult, vom importa mai mult și vom trăi cu riscul de întreruperi în orele de vârf. Ineficiența și amânările ne-au adus aici. România are nevoie de o politică energetică serioasă, de investiții rapide în hidro și centrale pe gaz și de o lege modernă pentru stabilitatea frecvenței care să protejeze cetățenii și economia. Acum, nu după ce se stinge lumina. Cine o stinge?”, a transmis prof. univ dr. Silviu Gurlui, deputat AUR de Iași.