Siguranța națională a României, în mâinile cârciumarelor, rubedeniilor de partid și colecționarilor de sinecuri

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Siguranța națională a României, în mâinile cârciumarelor, rubedeniilor de partid și colecționarilor de sinecuri – așa ar putea fi rezumat, fără prea multă exagerare, stadiul actual al industriei de apărare aeronautică românească.

Ministerul Economiei coordonează, în mod oficial, 25 de companii de stat care ar trebui să susțină producția de tehnică militară. În realitate, acest sector strategic este sufocat de politruci, neamuri și indivizi fără nicio legătură cu aviația sau armamentul. Printre ei, găsim inclusiv patroane de cârciumă care decid, din consiliile de administrație, soarta unor fabrici care ar trebui să producă echipamente pentru armată. Cândva, Romaero era una dintre cele mai importante companii aeronautice din România. Azi, mai interesează doar pentru terenul de 34 de hectare din nordul Capitalei, evaluat la 300 de milioane de euro. Cu datorii uriașe și intrată în insolvență, compania este condusă de doi oameni: Ionel Daniel Butunoi, fost senator PSD și abonat la sinecuri de stat, și Bogdan Costaș – un personaj versatil care a fost pe rând director la penitenciar, consilier prin toate ministerele și, ca bonus, și martor în dosarul „Gala Bute”, conform libertatea.ro.

Industria de apărare aeronautică condusă o patroană a cârciumii

La Craiova, fabrica de avioane IAR 99 a ajuns doar o umbră a ceea ce era. Contractele cu Armata sunt întârziate, dar indemnizațiile din consiliul de administrație vin la timp. Cine se află în conducere? Oana Nemțeanu, fostă șefă la Resurse Umane și Salubritate Craiova, Andra Teodora Dina – patroană de cârciumă și soție de fotbalist, și alte „specialiste” de la grădinițe sau firme de pază. Doamna Dina gestionează restaurantul „Hanul Andriței”, dar acum face parte din conducerea unei fabrici de avioane.

La IAR SA Brașov, se mai repară câte un elicopter, dar adevărata activitate pare a fi traficul de influență și acumularea de sinecuri. Președintele Consiliului de Administrație, Constantin Bodolan, s-a plimbat prin toate companiile statului – de la Mamaia SA până la Garda de Mediu. Alt membru este Tudor Alexandru Duțu, fiul unui fost ofițer de Securitate, cu o avere fabuloasă și funcții în toate instituțiile cheie – de la Transgaz până la CNAIR.

Cristina Gabriela Dragomir, alt „expert” din CA, a trecut și ea prin Romarm, Plafar, Loteria Română, Șantierul 2 Mai și câte și mai câte – dovadă că, în Ministerul Economiei, criteriul de promovare este cât de bine te rotești între consilii.

La Ghimbav, uzina de avioane a fost împinsă în faliment

Construcții Aeronautice SA Ghimbav a fost falimentată metodic. Fosta divizie a IAR SA, preluată de AVAS, a fost îngropată în datorii, lipsă de contracte și proteste. Au vândut din utilaje ca să poată supraviețui. În cele din urmă, au ajuns în faliment, deși, în mod ironic, acționar majoritar e tot Ministerul Economiei. În loc să ne asigure independența în fața unui conflict, industria românească de apărare e condusă de figuri penibile: cârciumărese cu experiență în „Evenimente de Aur”, fosti directori de pază, consilieri fără expertiză și politruci cu sute de mii de euro în declarațiile de avere.

Când România ar trebui să investească în modernizare și producție compatibilă cu NATO, noi băgăm în consilii de administrație oameni cu zero pregătire tehnică, dar cu carnet de partid sau conexiuni în primării. Cât timp cazanele de armament sunt lăsate în grija chelnerițelor și a nepoților de foști securiști, rachetele vor rămâne pe hârtie, iar fabricile – doar niște ruine pe care abia așteaptă cineva să construiască un mall.

Apărarea națională e, în România, mai degrabă o glumă proastă decât o prioritate. Iar când granițele sunt tot mai fragile, e greu să râzi știind că ele sunt păzite de sinecuriști cu șorț de ospătar în dulap și contracte la Salubritate.