Specialiștii atrag atenția asupra confuziei dintre consiliere școlară și psihoterapie specializată: „Consilierul școlar nu pune diagnostice și nu face tratament psihologic”

În contextul în care sănătatea mintală a elevilor este tot mai adusă în discuție, specialiștii vorbesc despre diferențele care există între consilierea școlară și psihoterapia specializată. Deși cei mai mulți părinți consideră că asistența primită la școală este suficientă, există cazuri în care atribuțiile consilierilor școlari sunt depășite, iar atunci este nevoie de intervenția unui psiholog sau psihoterapeut.

Specialiștii fac o diferență clară între consilierea școlară și psihoterapie

În ultimii ani, sănătatea psihică a elevilor a devenit un subiect tot mai discutat, iar școlile sunt adesea percepute drept prim spațiu de intervenție. Astfel, apare o confuzie frecventă, și anume consilierea școlară este adesea echivalată cu psihoterapia, deși cele două au roluri, limite și niveluri de intervenție diferite.

Psihologul clinician și psihoterapeutul sistemic de cuplu și familie, Bianca Patache, care activează atât în regim autonom, cât și ca profesor consilier școlar la Școala Gimnazială „Constantin Erbiceanu” din Erbiceni și Școala Gimnazială „Ioanid Romanescu” din Românești, explică diferența esențială dintre cele două forme de sprijin.

11:54, 23 Jan 2026

FOTO Moment emoționant la Iași! Sute de copii au dansat Hora Unirii în Piața Unirii – VIDEO

10:52, 23 Jan 2026

FOTO Zeci de copii de la Școala Gimnazială „Col. Constantin Langa” din Miroslava au făcut Hora Unirii

Potrivit acesteia, consilierea școlară are un rol preponderent preventiv și educațional, fiind orientată spre sprijin, ghidare și dezvoltare profesională, în timp ce psihoterapia și psihologia clinică presupun intervenții specializate, adresate tulburărilor emoționale sau comportamentale complexe.

„Consilierul școlar nu pune diagnostice și nu face tratament psihologic. Rolul său este de a oferi suport adaptat contextului educațional, nu de a interveni clinic”, subliniază Bianca Patache.

Diferențele nu sunt doar de natură conceptuală, ci și de formare profesională. Drumul către meseria de psihoterapeut presupune aproximativ zece ani de pregătire: trei ani de facultate de psihologie, un masterat în psihologie clinică și psihoterapie, o școală de formare cu o durată de aproximativ trei ani și o perioadă de supervizare de circa doi ani.

Atât psihologii clinicieni, cât și psihoterapeuții trebuie să fie înscriși în Colegiul Psihologilor din România, unde există mai multe trepte de competență, de la supervizat la autonom, specialist și principal.

În cazul consilierilor școlari, accesul în sistemul de învățământ se face prin examenul de titularizare, fiind necesară absolvirea facultății de psihologie sau asistență socială.

Atribuțiile consilierului școlar sunt restrânse

În practică, consilierul școlar poate sprijini elevii în numeroase situații, printre care dificultățile de adaptare la mediul școlar sau conflictele cu colegii, după cum susține psihoterapeutul și consilierul școlar Bianca Patache.

„Un consilier școlar poate ajuta elevii în situații precum dificultăți de adaptare în mediul școlar, probleme de comunicare, conflicte cu colegii sau profesorii, scăderea motivației pentru învățare, gestionarea emoțiilor de bază, cum ar fi stresul sau anxietatea de performanță, orientarea școlară și vocațională sau dezvoltarea abilităților sociale, situații de bullying, cyberbullying, alegerea carierei, copii cu cerințe educaționale speciale și integrarea, incluziunea acestora”, a explicat specialistul reporterilor BZI.

Problemele apar atunci când consilierea este confundată cu terapia, avertizează psihoterapeutul Bianca Patache.

„Confuzia dintre consiliere și terapie poate duce la minimalizarea unor probleme serioase, care necesită intervenție clinică specializată. Există riscul ca elevii cu tulburări emoționale grave să nu primească ajutorul adecvat la timp sau ca responsabilitatea consilierului școlar să fie supraestimată”, explică aceasta.

În astfel de situații, rolul consilierului este de a recunoaște limitele intervenției și de a recomanda evaluarea de specialitate.

„Acolo unde întâmpin semne serioase, recomand evaluare de specialitate pentru a începe un plan de intervenție specializat. Lucrăm în echipă cu profesorii diriginți și directorii pentru a îmbunătăți situația și a acționa încă din stadiu incipient”, precizează Bianca Patache.

Clarificarea acestor diferențe devine esențială într-un sistem în care școala este, adesea, prima instituție la care se uită părinții atunci când apar probleme emoționale.

Problemele emoționale serioase nu pot fi rezolvate prin consiliere școlară

De asemenea, psihologul Alina Romaniuc atrage atenția că, deși consilierul școlar este o piesă esențială în ecosistemul educațional, este crucial să fie înțelese corect limitele și competențele acestuia, pentru a nu minimaliza probleme emoționale serioase.

„Intervențiile consilierului școlar sunt valoroase și, în multe situații, suficiente pentru a preveni agravarea problemelor. Sunt situații care necesită evaluare psihologică clinică, intervenție psihoterapeutică sau chiar evaluare psihiatrică, cum ar fi tulburări de anxietate severe, atacuri de panică, depresie, idei de inutilitate sau de moarte, tulburări de comportamente persistente, tulburări de neurodezvoltare, traume, abuz, neglijare, tulburări de alimentație, automutilare sau consum de substanțe. A cere consilierului să «rezolve» probleme emoționale profunde este echivalent cu a cere profesorului de sport să trateze o fractură”, a explicat psihologul Alina Romaniuc reporterilor BZI.

În practica clinică, confuzia dintre consiliere și terapie apare frecvent. Psihologul spune că întâlnește adesea copii și adolescenți care ajung la terapie afirmând:

„Am fost deja la consilierul școlii, am vorbit despre asta”.

„Este una dintre situațiile cel mai des întâlnite în practica clinică. Mulți copii și adolescenți ajung la terapie spunând: «Am fost deja la consilierul școlii, am vorbit despre asta». Problema nu este faptul că au vorbit, dimpotrivă, acesta este un pas important. Dificultatea apare atunci când copilul sau părintele confundă o discuție suport cu un proces terapeutic sau atunci când există impresia că dacă am spus ce mă doare, problema ar trebui să dispară”, a adăugat psihologul Alina Romaniuc.

Problemele emoționale serioase nu dispar prin voință, nu se rezolvă printr-un sfat bine intenționat și nu sunt un semn de slăbiciune. A le minimaliza înseamnă a transmite copilului că suferința lui nu este importantă.

Astfel, specialiștii susțin că este importantă conștientizarea diferențelor dintre consiliere școlară și psihoterapie, deoarece atunci când fiecare își cunoaște rolul și limitele, iar colaborarea este reală, copilul are cele mai mari șanse să se dezvolte sănătos, emoțional, social și academic.