Tulburarea obsesiv-compulsivă se poate vindeca? Iată cum poți identifica această afecțiune!

Tulburarea obsesiv-compulsivă se poate vindeca parțial, prin terapia comportamentală. Aceasta este o afecțiune care determină o persoană să aibă anumite gânduri în mod obsesiv și să simtă nevoia de a îndeplini anumite rutine în mod repetat. Chiar dacă acestea nu oferă plăcere, persoana continuă să aibă gânduri și comportamente repetitive simțind că acestea o ajută și că nu poate altfel.

Tulburarea obsesiv-compulsivă este considerată a fi o afecțiune a percepției, datorită faptului că ea se bazează pe o fobie. Această fobie determină pacientul să reacționeze prin formule sau acțiuni compulsive cu scopul de a-și reduce fricile.

RomaniaTV

Bobonete, în doliu, în ziua de Paște. Vestea tristă pe care le-a dat-o fanilor: Drum bun! Ce seară ți-ai ales, fix stilul tău!

Observatornews.ro

Drumurile pe care vor fi montate cele 400 de radare fixe pentru care Poliţia plăteşte 83 de milioane de lei

Tulburarea obsesiv-compulsivă se poate vindeca

O persoană cu tulburare obsesiv-compulsivă (TOC) experimentează gânduri și comportamente nedorite și are nevoi la care îi este dificil sau imposibil să reziste. Mai mult de 2% dintre persoanele afectate se confruntă cu gânduri obsesive și comportamente compulsive care le afectează grav activități zilnice.

O opțiune de tratament pentru cazurile severe de TOC este stimularea profundă a creierului, o tehnică folosită cu succes și în alte tulburări, cum ar fi boala Parkinson. Stimularea profundă a creierului implică implantarea unor electrozi minusculi în structuri adânci în interiorul creierului.

Tulburarea obsesiv-compulsivă este de obicei tratată cu medicamente, psihoterapie sau o combinație de medicamente cu terapie. Deși majoritatea pacienților cu TOC răspund bine la tratament, unii pacienți continuă să prezinte simptome în ciuda eforturilor personale și ale medicilor. Uneori persoanele cu TOC se confruntă și cu alte tulburări psihice, cum ar fi anxietatea, depresia și tulburarea dismorfică a corpului.

Pe lângă această variantă, mai există opțiunea terapiei comportamentale. Scopul acestei terapii este de a elimina sau reduce anxietatea și comportamentul compulsiv. Terapia comportamentală funcționează cel mai bine atunci când situația de temut poate fi stimulată ușurință.

Este mai dificil dacă situația care produce anxietate este greu de creat. La fel ca în cazul majorității tulburărilor mentale, tratamentul este de obicei personalizat și poate începe fie cu medicamente, fie cu psihoterapie, fie cu o combinație a celor două.

Semne și simptome

Tulburarea obsesiv-compulsivă se manifestă pentru prima dată fie în pre-adolescență ( 9-10 ani), fie la vârsta adultă timpurie (vârsta medie de 23 de ani) și se asociază cu distres substanțial, afectarea funcționării în viața de zi cu zi, chiar și cu suicid.

Persoanele cu tulburare obsesiv-compulsivă trăiesc o stare de anxietate în legătură cu gândurile obsesive pe care le au. Aproximativ 60% dintre pacienții cu tulburare obsesiv-compulsivă trec prin atacuri de panică.

Aceste trăiri trebuie diferențiate de îngrijorările și gândurile obsesive pe care le putem avea ca urmare a confruntării cu un eveniment sau o situație traumatică generatoare de  un nivel ridicat de stres.

Tulburarea este asociată sentimentului de responsabilitate excesiv și a nevoii de control venită din obsesia responsabilității. De obicei, obsesiile și compulsiile ocupă cel puțin ooră din timpul zilnic al persoanei.

De foarte multe ori, obsesiile împiedică persoana să aibă o viață normală. Tulburarea obsesiv-compulsivă este asociată cu niveluri semnificativ mai reduse ale calității vieții, cu afectarea severă a funcționalității în domeniul social, familial și ocupațional/școlar. Tulburarea obsesiv-compulsivă se vindecă parțial prin terapie comportamentală.