Anamaria-Bianca Țifra, tânăra de 32 de ani din Răzvad care a impresionat o țară întreagă cu lupta sa împotriva cancerului, a decedat. Anunțul dureros a fost făcut de soțul acesteia pe data de 30 aprilie 2026, punând capăt unei perioade lungi de suferință, speranțe și eforturi supraomenești pentru a învinge o boală nemiloasă. Deși comunitatea s-a mobilizat de nenumărate ori pentru a-i finanța tratamentele costisitoare în străinătate, trupul firav al tinerei a cedat.
Povestea Biancăi a început cu simptome pe care mulți le-ar fi ignorat: dureri de cap și amețeli puse pe seama oboselii. Diagnosticul de tumoră malignă pe creier a venit ca un trăsnet, transformând viața unei familii fericite într-un maraton prin spitalele din România și Turcia.
„Vei rămâne veșnic în inima mea”: Rămas-bun de la o mamă eroină
Soțul Biancăi, cel care i-a fost alături în fiecare secundă de chin, a transmis un mesaj scurt, dar încărcat de o durere imensă, prin care confirmă trecerea în neființă a celei care i-a fost parteneră de viață. Pentru Alex, băiețelul lor care acum are aproximativ 7 ani, Bianca a fost simbolul sacrificiului suprem, luptând să rămână în viață doar pentru a-l vedea crescând.
Mesajul care a îndoliat comunitatea din Răzvad reflectă sfârșitul unei lupte nedrepte:
„Cu inimă îndurerată, anunț trecerea în neființă a iubitei mele soții, ȚIFRA Anamaria-Bianca. (…) Drum lin către îngeri, suflet bun. Vei rămâne veșnic în inima mea. Dumnezeu să te odihnească în pace!”
Cei care au cunoscut-o și au susținut-o sunt așteptați să își ia rămas bun la Biserica Sf. Nicolae din Răzvad, unde trupul neînsuflețit a fost depus pentru priveghi. Slujba de înmormântare este programată pentru duminică, 3 mai 2026, la ora 12:00.
Un parcurs marcat de sacrificii și solidaritate
Lupta Biancăi a fost una publică, mii de oameni implicându-se în campaniile de strângere de fonduri. După o primă intervenție reușită în 2023, boala a recidivat agresiv chiar înainte de Revelion, impunând o a doua operație și ședințe costisitoare de imunoterapie. Colegii și prietenii au descris-o mereu ca pe un om deosebit, o mamă care „ar fi mutat munții cu mâinile goale” pentru copilul ei.
În momentele cele mai grele, apropiații făceau apeluri disperate pentru a strânge sumele necesare tratamentelor din Turcia, acolo unde Bianca primise o rază de speranță:
„Ea nu a renunțat la luptă! Pentru Alex, care își așteaptă mama acasă. Pentru soțul ei, care luptă zilnic alături de ea. (…) Costul tratamentului medical este mare, iar ea are nevoie de ajutorul nostru pentru a acoperi cheltuielile. Intervenția chirurgicală va avea loc în Turcia la spitalul Memorial deoarece în România nu i s-au dat șanse.”
Destinul frânt al unei familii din județul Dâmbovița
Tragedia este cu atât mai mare cu cât Alex, fiul Biancăi, a crescut în ultimii ani cu întrebări sfâșietoare, învățând prea devreme ce înseamnă teama de a-și pierde mama. Cei care au promovat cazul ei au evidențiat adesea legătura profundă dintre mamă și copil, o legătură care acum se va desfășura doar prin rugăciune.
Mărturiile celor care au văzut-o pe Bianca în ultimele etape ale bolii arătau o degradare fizică severă, dar un spirit care refuza să se predea:
„Acum… acum Bianca nu mai poate să scrie, nu mai poate să citească, abia mai poate vorbi. Și totuși, nu a renunțat! Există un tratament care îi poate reda viața, speranța, șansa de a fi din nou mama care își ține copilul în brațe.”
Din păcate, deznodământul nu a fost cel așteptat. Bianca Țifra pleacă din această lume lăsând în urmă amintirea unei femei curajoase și a unei comunități care, prin efortul colectiv, i-a prelungit șansa de a-i spune „te iubesc” fiului ei pentru încă un timp. Rămâne în urmă o lecție despre solidaritate și despre fragilitatea unei vieți curmate la doar 33 de ani.