Acestia sunt medicii invidiati pentru lefurile mari

@ Exista o categorie de medici invidiati de colegi pentru salariile mari pe care le primesc @ Lucreaza in conditii grele, iar riscul de imbolnavire ii urmareste la tot pasul @ „Suntem ca niste detectivi, atenti la fiecare detaliu, pentru a stabili un diagnostic exact al unui pacient sau pentru a descoperi cauza decesului unui bolnav”, spune medicul Dan Ferariu, seful Serviciului de Anatomie Patologica si Prosectura de la Spitalul Sf. Spiridon

Daca pentru multi dintre noi simpla prezenta a unui mort in preajma ne da fiori, pentru unii medici cadavrele reprezinta „materia prima” a meseriei pe care o practica. O mare parte dintr-o zi o dedica studiului pe cadavru, dar nu-i deranjeaza. Nici mirosul intepator al formolului, care bantuie in salile de laborator, nu-i mai inspaimanta. A devenit unul obisnuit, „de-al casei”. Lucreaza in conditii greu de imaginat, mai putin obisnuite, dar fac asta cu placere si din pasiune. E vorba de medicii anatomopatologi. O categorie a medicinei extrem de importanta, indispensabila in stabilirea unui diagnostic corect, o ramura aflata in stransa legatura cu chirurgia si celelalte specialitati. Invidiati de unii pentru salariile extrem de mari, ce pot ajunge la 10.000 de lei lunar, anatomopatologii sunt priviti chioras de altii pentru munca „penibila” pe care o fac. Recunosc partea penibila a meseriei, si-o asuma, dar prefera sa priveasca latura frumoasa, chiar daca, de ani de zile, muncesc cu morti, in miros de formol.

Medicul Dan Ferariu, seful Serviciului de Anatomie Patologica si Prosectura de la Spitalul Sf. Spiridon, lucreaza in domeniu de 16 ani, timp in care a avut de-a face cu mii de cadavre. La inceput i-a fost mai greu, dar in timp s-a obisnuit cu conditiile grele in care lucreaza. Desi unii privesc incruntati meseria de anatomopatolog, doar din perspectiva prosecturii, dr. Ferariu o vede cu detasare, pasiunea pentru meserie facandu-l sa treaca peste „penibilitati”. „La inceput poate a fost mai greu, dar te obisnuiesti. Trebuie sa-ti placa meseria pentru a o putea practica. Mai sunt medici rezidenti care, atunci cand intra pentru prima oara si asista la o sectionare de cadavru, li se face rau si ies din sala. Asta este si partea penibila a meseriei noastre, lucrul pe cadavru. De asta si sporul mai este cunoscut ca spor pentru activitate penibila. Nu e placut sa lucrezi in astfel de conditii, cu morti in jurul tau, si sa stai o zi intreaga in miros de formol. Nu mi-e rusine de meseria mea. O fac cu placere, prefer sa vad partea frumoasa si nu am de ce sa ascund locul de munca in care lucrez. Asta pentru ca prosectura este doar o treime a muncii din acest serviciu”, spune dr. Dan Ferariu.

stirilebzi.ro

Ce ne sfătuiește șeful ANPC: Ce să eviți când cumperi produse de Paște

Stirile PROTV

Occidentul a dat undă verde Ucrainei să atace Rusia. Zelenski a primit ce își dorea

Detectivul in halat alb

Doctorul prefera sa priveasca meseria de anatomopatolog prin prisma laturii de stabilire a diagnosticului. „Ca orice meserie, si aceasta are parti frumoase si mai putin frumoase. Cea mai neplacuta este penibila, dar eu prefer sa privesc latura frumoasa a meseriei de anatomopatolog. Ma consider un mic detectiv, pentru ca in tentativa de a stabili un diagnostic trebuie sa fiu atent la toate detaliile, fie ele cat de mici. In plus, consider ca stabilirea unui diagnostic greu de realizat are un impact extrem de mare in multe dintre cazuri”, adauga dr. Ferariu.

Risc de imbolnavire din cauza mirosului de formol

Medicii sunt nevoiti sa lucreze zilnic intr-un miros intepator de formol si alte substante toxice, cum ar fi coloranti, solventi organici etc. In ciuda acestor conditii, s-au obisnuit cu mirosul si trec peste riscurile la care se expun. „Asta ne este meseria si o facem indiferent de conditii, indiferent de riscuri. Inca nu s-a gasit un substitut al formolului, astfel ca suntem nevoiti sa lucram in acest miros. Este vorba de o substanta extrem de periculoasa care pastreaza tesutul, practic il incremeneste. Formolul poate provoca in timp leucemii, alergii severe, anemii cronice si alte afectiuni grave”, spune medicul Ferariu.

Toate organele scoase la operatie ajung pe mana anatomopatologilor

Serviciul de Anatomie Patologica si Prosectura cuprinde trei componente. Una este prosectura, cunoscuta uzual si sub denumirea de morga, activitate ce presupune o treime din munca intr-un astfel de serviciu. Restul activitatilor unui anatomopatolog inseamna laboratorul histopatologic si componenta de citologie. La necropsie iau parte necropsierul, care realizeaza partea bruta a necropsiei, in speta taierea cadavrului, plus medicul anatomopatolog, care constata cauzele decesului. „In prima faza se elibereaza un diagnostic macroscopic, apoi se inspecteaza organele, care sunt sectionate. Examenul macroscopic este facut cu ochiul liber, in acest caz fiind apreciate dimensiunile organului, modificarile de forma, culoare, volum ale organului, precum si gradul si întinderea modificarilor suferite de tesuturile bolnave în comparatie cu tesuturile sanatoase. Examenul microscopic se face prin verificarea la microscop a fragmentelor recoltate examinate ca atare sau folosind diferite metode de prelucrare si colorare histopatologica. In ultimii ani, medicii pot observa cele mai mici detalii prin procedee moderne, cum ar fi imunohistochimia sau tehnici de biologie moleculara. Noi colaboram foarte strans cu doctorii din toate clinicile, in special cu cei de la chirurgie. Noi venim, practic, in continuarea muncii chirurgului. Dupa ce este scoasa o tumora la operatie, aceasta este adusa la noi, pentru a afla toate detaliile despre tesutul respectiv. Dupa ce punem diagnosticul, stabilim care este pasul urmator dupa o operatie”, spune seful Serviciului de Anatomie Patologica si Prosectura de la Spitalul Sf. Spiridon.

Tumori de milimetri sau de zeci de kilograme

In decursul anilor, medicii anatomopatologi analizeaza fel de fel de tumori maligne sau benigne. Cele mai mici au cativa milimetri. „Am avut o tumora de 20 de kilograme, cu ani in urma, dupa o operatie efectuata de chirurgul Eugen Tarcoveanu. A durat mai multe zile pana am stabilit diagnosticul, dupa ce am analizat bucatica cu bucatica tumora scoasa la operatie”, isi aminteste dr. Ferariu.

Pentru stabilirea unui diagnostic este nevoie de cel putin 48 de ore, in cazul biopsiilor mici, insa un diagnostic de rutina poate dura pana la o saptamana. Zilnic, un medic efectueaza zeci de teste de laborator, iar intr-un an sunt analizate cam 5 – 6.000 de parti de tesuturi. La Serviciul de Anatomie Patologica si Prosectura de la Spitalul Sf. Spiridon Iasi sunt procesati anual cam 900 de morti, iar 90 la suta nu beneficiaza de necropsie, la cererea apartinatorilor.