Ultimii ani ai Sfintei Blandina, trăiți în casa familiei preotului Mircea Stoleriu din Iași. „Tanti Blondina se ruga, iar deasupra ei era Maica Domnului”

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Sfânta Blandina a locuit în casa mamei preotului Mircea Stoleriu. Duhovnicul își amintește minunile săvârșite de sfântă

Părintele Mircea Stoleriu, fost preot paroh la Biserica „Adormirea Maicii Domnului și Cuvioasa Teodora de la Sihla” din Galata, își amintește cu recunoștință de perioada petrecută alături de „tanti Blondina”, cea care avea să devină Sfânta Mărturisitoare Blandina de la Iași, în perioada în care aceasta a locuit în casa familiei sale. Pentru cei din jur, nu a fost doar o vizitatoare sau o femeie aflată în nevoie, ci o prezență care a schimbat vieți, a întărit credințe și a lăsat în urmă amintiri pe care părintele le păstrează și astăzi cu emoție.

Sfânta Blandina și-a petrecut ultimii ani de viață în casa preotului Mircea Stoleriu

Viața Sfintei Mărturisitoare Blandina de la Iași pare desprinsă dintr-o filă de sinaxar. Deportată în Siberia, rămasă fără soț, alungată chiar de propriul fiu pentru că a refuzat să renunțe la credință, femeia care avea să fie canonizată de Biserica Ortodoxă Română și-a găsit adăpost, în ultimii ani ai vieții, într-o casă modestă din Iași, unde a devenit parte din familia părintelui Mircea Stoleriu. Dincolo de suferințele cumplite prin care a trecut, părintele își amintește mai ales blândețea ei, rugăciunea neîncetată și felul în care prezența ei a schimbat viețile celor din jur.

„Sfânta Blandina s-a născut în 1906, în Basarabia. S-a născut în familia preotului Zaharia și a crescut într-o smerenie nemaipomenită. A primit o educație aleasă, atât morală, cât și intelectuală. Desigur, a fost influențată de familia în care s-a născut. De când era mică, participa zilnic la slujbe, cânta la strană, iar Sfânta Liturghie o știa pe dinafară. S-a făcut învățătoare. Era blândă și iubitoare. În 1926 s-a căsătorit cu Gheorghe Gobjilă, un inginer agronom, și el tot fiu de preot. Au avut o căsnicie scurtă, dar plină de liniște și armonie. Au trăit în fericire și dragoste față de Dumnezeu. Împreună, au avut un fiu, pe Slavcic. În anul 1940, Regele Mihai a cerut ca românii să treacă Prutul, pentru că Basarabia urma să fie anexată Uniunii Sovietice. Cei care au putut, au făcut-o, iar întâmplarea face că cel care conducea garniturile de tren era chiar tatăl meu. El forma garnituri de tren din Basarabia. A fost momentul acela când mulți au trecut granița. A trecut-o chiar și pe mama mea, ea fiind tot de acolo din Basarabia, iar cu ultimul tren a trecut și el. Din păcate, în 1941, rușii au venit și, așa cum au fost ei mereu, cu aerul lor imperialist, au pus stăpânire pe tot. Începuse o adevărată prigoană împotriva intelectualilor și a familiilor înstărite, ea fiind învățătoare și el inginer agronom. Probabil avea și ceva pământ, erau destul de bine văzuți în societate și așa au fost arestați. Au fost deportați în Siberia și au fost tratați acolo așa cum erau tratați dușmanii poporului”, povestește părintele Mircea Stoleriu pentru reporterii BZI.

02:00

Pogorârea Sfântului Duh, una dintre cele mai importante sărbători creștine! Ce semnifică Rusaliile

02:00, 23 May 2026

FOTO Credincioșii o prăznuiesc pe Sfânta Mărturisitoare Blandina de la Iași! Povestea impresionantă a femeii care a ales credința în fața suferinței și a prigoanei

A devenit învățătoare și s-a căsătorit cu Gheorghe Gobjilă, inginer agronom, și, la rândul său, fiu de preot. Au avut un fiu, pe Slavcic, însă liniștea familiei a fost distrusă odată cu ocupația sovietică a Basarabiei. În 1941, cei doi soți au fost arestați și deportați în Siberia, unde au îndurat ani întregi de foamete, umilințe și suferințe.

„Peste tot pe unde a fost, mama Blondina a împărțit bunătate. A trecut prin chinuri cumplite. Poate nici nu ne putem imagina ce însemna viața în lagăr”, spune părintele.

Sfânta a îndurat chinuri de neimaginat în lagărul rusesc

În închisoare, Blandina și-a găsit puterea în credință. Povestea adesea despre un vis care i-a schimbat viața: „L-a văzut pe Mântuitorul Iisus Hristos răstignit și a întins mâna spre El. Iar Hristos i-a spus: «Vezi cât sufăr și Eu pe nedrept, nevinovat?»”.

În lagăr, Sfânta Blandina a botezat zeci de copii nebotezați, riscând enorm pentru acest gest. Tot acolo avea să își vadă soțul pentru ultima dată, printr-o spărtură din perete. Gheorghe Gobjilă a murit în detenție, răpus de chinurile îndurate.

„Acolo, în închisoare, reușise să îl mai vadă pe Gheorghe Gobjilă, soțul ei, o singură dată, printr-o spărtură din perete, dar el a murit acolo sub chinurile și opresiunile suferite. Așa cum știm, erau și preoți închiși, chiar și călugărițe, iar mama Blondina se apropia de ele, căuta să fie împreună cu maicile. Petreceau timpul în rugăciune și cântări duhovnicești, dar totul era pe ascuns, cum s-ar spune. Erau acolo vreo 30 și ceva de copii nebotezați, nimeni nu avusese curaj să o facă, dar mama Blondina, așa cum este permis la mare necesitate, a botezat fiecare copil în parte, un gest atât de impresionant, de plin de credință și dragoste față de Dumnezeu”, a povestit preotul.

Eliberată în 1949, femeia s-a întors în România pentru a-și căuta fiul. Reîntâlnirea avea însă să se transforme într-o nouă suferință. Potrivit mărturiei părintelui Stoleriu, după doar o lună, Slavcic i-a spus mamei sale: „Ai trei zile să alegi: ori noi, ori Dumnezeul tău”. Răspunsul ei a fost imediat: „Nu îmi trebuie trei zile. Eu Îl aleg pe Dumnezeu”.

„În 1949 a fost eliberată, după chinuri grele îndurate. E important de menționat că Dumnezeu, cu cât ești mai smerit, cu atât îți dă încercări mai multe, iar mama Blondina nu a scăpat de încercări nici după eliberare, la venirea în România. În 1940, când s-a trecut granița la cererea regelui, Slavcic, fiul mamei Blondina, a trecut și el împreună cu alții, cu fratele ei, cu sora ei. Fiul ei ajunge să fie inginer, iar atunci când mama sa a venit în România, desigur că l-a căutat. Slavcic era căsătorit cu o femeie care nu era credincioasă, iar după doar o lună de zile, fiul îi spune mamei Blondina: «Mamă, ai trei zile să alegi: ori noi, ori Dumnezeul tău?». Și mama i-a răspuns: «Slavcic, nu îmi trebuie trei zile, eu îți spun acum. Eu Îl aleg pe Dumnezeu, nu Îl las niciodată». Mă cutremur chiar și acum când îmi amintesc credința și smerenia de care a dat dovadă. Un răspuns atât de curat și de frumos, la care fiul i-a spus: «Mamă, ușa e deschisă». A plecat biata mamă și a venit la Iași, unde avea și cunoștințe din Basarabia, oameni de toate categoriile, dar cel mai important, aici era Sfânta Parascheva”, a precizat părintele Mircea Stoleriu.

Mama preotului Mircea Stoleriu a invitat-o în casa lor modestă

Alungată din casă, Blandina a ajuns la Iași, aproape de moaștele Sfintei Parascheva, locul unde își găsea alinarea zilnică. Acolo avea să întâlnească familia Stoleriu, cea care i-a oferit nu doar adăpost, ci și dragostea unei adevărate familii.

„Mama mea era o femeie atât de blândă… mergea aproape în fiecare zi la Mitropolie la slujbă. Mama se ruga mereu, știa rugăciunile dimineții pe de rost și nu sunt puține, dar le știa pe toate și le rostea mereu în prezența noastră, iar noi, copiii, am început să participăm. Mergeam cu toții duminica la biserică și, într-una dintre zile, mama observă că la Sfânta Parascheva era o femeie care plângea în liniște și s-a apropiat de ea și a întrebat-o ce a pățit. Mama Blondina i-a povestit chinurile prin care a trecut, iar mama, cu bunătate, i-a spus: «Hai la noi!»”, a continuat acesta.

Familia locuia atunci într-o baracă modestă, cu două camere, în care trăiau deja șase persoane. Cu toate acestea, prezența lui „tanti Blondina”, așa cum îi spuneau copiii, nu a fost niciodată simțită ca o povară. Părintele Mircea Stoleriu își amintește cât de plină de dragoste era locuința modestă.

„Îmi place să mai glumesc uneori, să spun că locuiam într-un conac mare, dar adevărul e că eram șase persoane într-o baracă de două camere. Îmi amintesc când a intrat tanti Blondina, cum îi spuneam noi atunci, în casă, când ne-a pășit pragul. Avea un bagaj micuț și s-a uitat în jur. Eu aveam vreo 12 ani pe atunci, nu a spus nimic, dar îmi amintesc că m-a mângâiat pe cap, ăsta a fost primul contact cu ea. Prezența ei în familia și casa noastră nu s-a simțit niciodată ca o restrângere. Cântam cântările Sfintei Liturghii împreună, ne rugam împreună, spațiul nu ne constrângea deloc. Eram un copil, nu mi se părea nimic ieșit din comun. Noi știam că biata femeie nu are unde să stea, așa că stătea la noi”, și-a amintit duhovnicul.

„Tanti Blondina” devenise parte din familie

În scurt timp, femeia devenise parte din familie. Se rugau împreună, cântau cântările Sfintei Liturghii și trăiau într-o atmosferă de profundă credință. Mai mult decât atât, legătura dintre cele două familii avea să devină și una spirituală. Fiica lui Slavcic, Irina, a fost botezată chiar de Blandina în casa familiei Stoleriu.

„Blondina obișnuia să spună despre mama că este fiica ei, iar noi, nepoții ei. Și așa am simțit-o și noi, ca o parte din familia noastră. Ceva ce nu știe multă lume este că noi chiar ne-am înrudit cumva. Fiul mamei Blondina, Slavcic, avea o fetiță cu soția lui. Fetița aceasta, Irina, avea vreo doi ani când a rămas pentru câteva zile la noi acasă și mama Blondina a decis să o boteze. Am ținut-o în brațe și eu, și mama. Ne-am înrudit spiritual cumva, până la urmă. Prezența lui tanti Blondina la noi în casă a fost o binefacere, ne-a întărit tuturor credința”, a mărturisit preotul.

În jurul ei s-a format, la Mitropolie, un grup de femei credincioase care ajutau în biserică și se ocupau de cei nevoiași.

„La Mitropolie și la Catedrală s-a remarcat că era plină de dragoste și voia să ajute pe toată lumea, astfel că în jurul ei au început să se adune mai multe femei, vreo 6-7. Înaltpreasfințitul Părinte Irineu a spus: «Iată, ceata femeilor mironosițe, ceata mamei Blondina». Și cu aceste femei, mama Blondina ajuta la o bună rânduială în biserici. Nu aveau alt gând mai presus decât să îi slujească lui Dumnezeu. Printre ele era și mătușa Domnica. Era o femeie mică și gârbovă și mergea foarte greu, dar era prezentă în fiecare zi și ajuta. Oamenii mai veneau și pentru că o cunoșteau, îi mai aduceau câte ceva de mâncare, pachețele, dar ea nu păstra nimic pentru sine, totul îl dădea săracilor. Eu sunt sigur că dintre aceste femei au ajuns în rândul sfinților cu mama Blondina. Ne mutasem deja la blocul cu trei camere din Tătărași și, aici, mama Blondina avea o cameră a ei, iar mătușa Domnica se afla acolo într-una dintre zile. Mama s-a gândit să îi ducă ceva de mâncare, dar când a deschis ușa, a văzut-o în genunchi în fața icoanelor, rugându-se. Mătușa Domnica i-a spus mamei să nu spună nimic și să o lase puțin singură, iar mama i-a respectat dorința, dar ușa a rămas întredeschisă și o auzea rostind «ce frumos!». Mama s-a întors după ceva timp și a întrebat-o ce era atât de frumos, iar Domnica îi spune că, la Mitropolie, părintele Partenie a cântat Tatăl Nostru. Ca să se înțeleagă bine, ea era în camera din apartamentul nostru din Tătărași, dar spunea cât de frumos a cântat părintele la Mitropolie. A doua zi, mama s-a dus la catedrală și acolo a întrebat ce s-a întâmplat ieri și cineva i-a răspuns: «Vai, dar părintele Partenie a cântat Tatăl Nostru ca un înger». Vedeți, Domnica a fost acasă la noi și l-a auzit pe el, asta a fost lucrarea lui Dumnezeu”, a povestit cu emoție părintele Mircea Stoleriu.

Sfânta Blandina i-a vestit preotului Mircea Stoleriu că va ajunge să îl slujească pe Dumnezeu

De asemenea, Părintele Mircea Stoleriu povestește și momentele pe care le consideră adevărate minuni. Una dintre ele s-a petrecut când mama sa era grav bolnavă în spital.

„S-a întâmplat că, la un moment dat, mama mea era foarte bolnavă. Era în spital, iar doctorii nu știau ce să îi mai facă. Mama Blondina, pentru că eu și frații mei eram singuri acasă și nesupravegheați, a aranjat să mergem la prășit la vie, ca să avem o ocupație și așa câștigasem și niște bănuți. Într-o duminică am mers împreună cu ea la spital, la mama care se simțea foarte rău. Mama Blondina ne-a spus nouă, copiilor, «hai să ne rugăm» și așa am și făcut, dar după câteva minute ne-a spus să mergem alături, într-o rezervă, cât ea mai rămâne cu mama. Ce s-a întâmplat acolo a fost o minune. Mama mi-a povestit că o vedea pe tanti Blondina cum se roagă, iar deasupra ei era Maica Domnului, care a vindecat-o pe mama. Prin rugăciunea lui tanti Blondina către Maica Domnului, a vindecat-o pe mama. Tot tanti Blondina mi-a spus, când eram prin clasa a XI-a, dacă îmi amintesc bine, că voi studia teologia, că voi clădi o biserică și voi fi profesor la facultate, iar totul s-a împlinit întocmai”, a recunoscut duhovnicul.

În ultimii ani de viață, Sfânta Blandina era bolnavă, însă nu și-a pierdut niciodată credința. A murit în rugăciune, în 1971, la 65 de ani după ce ar fi știut încă dinainte anul în care va pleca la Domnul.

Pentru părintele Mircea Stoleriu, imaginea ei a rămas aceeași, cea a unei femei simple, smerite, care a ales credința în locul confortului, al siguranței și chiar al propriei familii.

„În ultimii ani de viață, mama Blondina era foarte bolnavă, iar în seara în care sufletul ei s-a dus la Domnul, a făcut-o în rugăciune. Ea a știut anul în care urmează să moară, l-a visat pe tatăl ei, preotul Zaharia, care i-a vestit că va muri în anul 1971. Nu știu cât am fost influențat că am trăit lângă ea, și Iisus a avut apostolii în jurul Său, dar printre ei era și Iuda. Mulți cred că niciodată nu a fost mai greu decât e acum, dar nu e așa. Într-adevăr, trăim vremuri extrem de instabile din toate punctele de vedere, dar greutăți au existat mereu. Mama Blondina, pentru mine, așa a rămas, Blondina, pentru că așa s-a semnat și ea, și, mai ales, în mărturiile sale a povestit cum, într-un vis, Sfânta Parascheva i-a spus la fel. Totuși, dacă asta a fost decizia sinodului, să se schimbe numele în Blandina, nu e nicio problemă, ne conformăm. În testamentul lăsat familiei mele, la final, mama Blondina a spus: «Urmați-l pe Hristos!». Așa a fost ea întotdeauna, miloasă și iubitoare. A trăit pentru a-L sluji pe Dumnezeu”, a povestit părintele Mircea Stoleriu pentru reporterii BZI.

Astfel, părintele Mircea Stoleriu își amintește de unele dintre cele mai importante momente petrecute alături de Sfânta Mărturisitoare Blandina de la Iași, care a locuit chiar în casa familiei sale atunci când a fost alungată de fiul său din cauza credinței puternice în Dumnezeu.