Boala Meniere afectează urechea internă! Modalități de tratament

Boala Meniere, cunoscută și sub denumirea de sindrom Meniere, reprezintă o afecțiune frecvent întâlnită la nivel de ureche internă, generând episoade neașteptate de amețeală, pierderi de auz și senzații de presiune.

Această tulburare se manifestă, în cea mai mare parte, la persoanele cu vârste cuprinse între 40 și 50 de ani și, în mod caracteristic, afectează doar una dintre urechi.

Ce este boala Meniere?

Boala Meniere, cunoscută și sub denumirea de sindrom Meniere, este o afecțiune a urechii interne, care afectează echilibrul și auzul. Aceasta se caracterizează prin episoade recurente și spontane de simptome precum amețeli severe (vertij), pierderi de auz, zgomote în urechi (tinitus) și senzații de presiune sau plenitudine în urechea afectată. Principalele simptome ale bolii Meniere includ:

stirilebzi.ro

Prevederi noi pentru anumite tipuri de pensii! Care sunt condițiile pentru oferirea pensiei pentru limita...

Stirile PROTV

Tentativă de asasinare a lui Zelenski. Presupusul criminal, un polonez, s-a oferit să ajute serviciile...

Vertij: Episoade puternice de amețeală sau senzație de mișcare a obiectelor din jur.

Pierderi de auz: În timpul unui episod, persoanele afectate pot experimenta o pierdere temporară sau progresivă a auzului.

Tinitus: Zgomote în urechi, cum ar fi sunetele de fluierat, fosnet sau batai, care pot fi persistente sau intermitente.

Presiune sau plenitudine: Senzație de umflare sau presiune în urechea afectată.

Cauza exactă a bolii Meniere nu este pe deplin înțeleasă, dar se crede că factori precum presiunea crescută a endolimfei (lichidul din urechea internă), predispoziția genetică, infecțiile virale și problemele circulatorii pot contribui la dezvoltarea bolii.

Tratamentul are un impact favorabil asupra stării clinice, în special în ceea ce privește vertijul, însă se dovedește a fi ineficient pentru hipoacuzie și acufene. În debutul bolii Meniere sau în timpul unei crize, se utilizează antivertiginoase, antiemetice, vagolitice și sedative timp de aproximativ 3-7 zile, în funcție de intensitatea sindromului vestibular. În general, sindromul vestibular asociat cu boala Meniere este caracterizat printr-o intensitate semnificativă. Steroizii administraţi pe cale orală, intravenoasă, intramusculară sau transtimpanică sunt prescriși pentru efectul lor antiinflamator asupra urechii interne.

Ce reprezintă urechea internă

Urechea internă reprezintă una dintre cele trei părți componente ale urechii, alături de urechea externă și urechea medie. Această porțiune, deși nu este vizibilă în mod direct, îndeplinește funcții vitale legate de auz și echilibru. Principalele componente ale urechii interne includ:

Labirintul Osos: Este o structură ososă situată în interiorul craniului și cuprinde vestibulul, canalele semicirculare și cohleea.

Vestibulul: Responsabil pentru menținerea echilibrului. Aici se găsesc utriculul și sacul endolimfatic, care detectează schimbările în poziția capului.

Canalele Semicirculare: Trei canale dispuse într-un plan perpendicular între ele, responsabile pentru perceperea mișcărilor rotative ale capului.

Cohleea: O structură în formă de melc care joacă un rol crucial în procesul de auz. Aici au loc transformările undelor sonore în semnale electrice transmise către creier prin nervul auditiv.

Nervul Vestibulo-Cohlear: Transmite semnalele de la urechea internă către creier, contribuind la percepția sunetelor și menținerea echilibrului.

Urechea internă este esențială pentru funcțiile senzoriale și de echilibru ale organismului. Afecțiunile precum boala Meniere pot afecta urechea internă, determinând simptome precum vertij, pierdere de auz și alte disfuncții legate de echilibru. Diagnosticarea și tratamentul problemelor legate de urechea internă sunt adesea gestionate de către specialiștii ORL și neurologi.