Cântărețul Lou Christie, din Pittsburgh, cunoscut pentru hiturile „Lightnin’ Strikes” și „Rhapsody in the Rain”, a murit după o lungă suferință. Christie, pe numele său real Lugee Alfredo Giovanni Sacco, a cucerit topurile în anii ’60, devenind o figură emblematică a muzicii pop.
Hiturile sale „The Gypsy Cried”, „Two Faces Have I” și „I’m Gonna Make You Mine” au ajuns în topuri și i-au consolidat statutul de star.
„Lightnin’ Strikes” – de la coșul de gunoi la No. 1 Billboard
Piesa „Lightnin’ Strikes”, lansată în decembrie 1965 de MGM Records, a ajuns în fruntea clasamentului Billboard Hot 100 în februarie 1966, chiar de ziua de naștere a artistului. Aranjată, dirijată și produsă de Charles Calello, melodia beneficia de backing vocals de la Bernadette Carroll, Peggy Santiglia și Denise Ferri din grupul The Delicates.
Despre piesa care a scandalizat prin sinceritatea ei, site-ul Rebeat scria în 2016:
„Când Christie vede ‘buze care imploră să fie sărutate’, vocea lui se transformă într-un țipăt strident, complet de nerecunoscut față de tonul seducător de câteva secunde înainte. Această tranziție semnalează o transformare – de la idolul adolescentin la o creatură incontrolabilă.”
Lou Christie a murit
Povestea lui Lou Christie începe în Glenwillard, Pennsylvania, unde s-a născut pe 19 februarie 1943. La doar 15 ani, în timp ce era elev în clasa a IX-a la Moon Area High School, l-a întâlnit pe mentorul său muzical, Twyla Herbert, o muziciană cu pregătire clasică, cu 22 de ani mai în vârstă. Cei doi au compus împreună sute de piese de-a lungul decadelor.
„N-am mai lucrat niciodată cu cineva atât de talentat, original și electrizant”, declara Christie pentru Goldmine Magazine în 2005. „Ea era bizară, iar eu eram de două ori mai bizar decât ea.”
După ce a absolvit liceul în 1961, Christie s-a mutat la New York, unde a lucrat ca vocalist de studio. A fost descoperit de Nick Cenci, un producător muzical din Pittsburgh, care i-a și dat numele de scenă. Primul său succes, „The Gypsy Cried”, a ajuns pe locul 24 în Billboard Hot 100 în martie 1963, iar „Two Faces Have I” a urcat până pe locul 6, doar trei luni mai târziu.
Succesul l-a dus în turneul „Caravan of Stars” alături de Diana Ross și alți artiști de top, dar cariera i-a fost întreruptă timp de doi ani de serviciul militar în armata SUA.
În primăvara lui 1966, Christie a lansat „Rhapsody in the Rain”, o piesă controversată despre o relație intimă consumată pe bancheta din spate a unei mașini în timpul unei ploi. Versul „our love went much too far” a fost considerat prea explicit, iar melodia a fost interzisă pe mai multe posturi de radio, deși a ajuns până pe locul 16 în topuri. Ulterior, a fost lansată o versiune „curățată”.
Succes continuu și în anii ’70
În octombrie 1969, Christie a revenit în forță cu hitul „I’m Gonna Make You Mine”, care a urcat pe locul 10, având ca backing vocals chiar pe Lesley Gore. În 1974, a dat lovitura și cu o variantă a piesei „Beyond the Blue Horizon”, după o scurtă incursiune în muzica country.
De-a lungul carierei, a lansat piese precum „Outside the Gates of Heaven”, „Are You Getting Any Sunshine?”, „Big Time” și „She Sold Me Magic”. Ultimul său album a apărut în 2004, iar în ultimii ani a concertat alături de Frankie Avalon și Fabian în spectacolul nostalgic Dick Fox’s Golden Boys.
O viață între iubire și muzică
Lou Christie a fost căsătorit din 1971 cu Francesca, fostă regină a frumuseții din Marea Britanie. Cei doi au avut doi copii: o fiică, Bianca, și un fiu, Christopher, care a murit într-un accident de motocicletă în 2014, la vârsta de 46 de ani.
Lou Christie a fost voce distinctivă, un pionier al expresiei vocale și un simbol al unei epoci în care radioul era un teritoriu în care experimentul și emoția reală erau încă permise.
Din nefericire, Lou Christie a murit.