Marea Chinei de Sud, noul teatru de război

Noul teatru de război al lumii va fi Marea Chinei de Sud. Este aproape o certitudine. Confirmată de Lloyd Austin, secretarul pentru Apărare al Statelor Unite. Acesta a declarat cu o fermitate neobișnuită că Statele Unite sunt decise să-și apere până la capăt interesele atunci când acestea sunt amenințate. Care este acel capăt? Ce interese vitale au de apărat Statele Unite?

Același secretar al Apărării răspunde celor două întrebări. Atât în mod explicit, cât și în mod implicit. El precizează faptul că Republica China încalcă interesele Statelor Unite în Marea Chinei de Sud. Iar respectivele interese vor fi apărate. Să intrăm în detalii. Statele Unite consideră că modul în care treptat, dar implacabil, China avansează geostrategic în apele de Sud reprezintă o încălcare a normelor internaționale de drept. Cu alte cuvinte, Beijingul nu are nicio bază legală pentru a ocupa treptat, în detrimentul celorlalte state riverane, Marea Chinei de Sud, transformând-o într-o mare interioară. Mai pe românește, ce face China de fapt? Statele Unite consideră că se prevalează în mod abuziv de o oportunitate prevăzută de normele maritime. Statele au dreptul de proprietate asupra platoului continental și din jurul fiecărie părți de pământ. Cu ate cuvinte, nu doar insula aparține statului respectiv. Suveranitatea acestuia se întinde pe o rază de câteva zeci de leghe și în jurul insulei respective. Această suprafață virtuală este considerată un teritoriu asupra căruia se exercită suveranitatea națională. Legislația internațională are o lacună. Atunci când a fost elaborată și omologată de cele mai importante state ale lumii, nu exista practica creării de insule artificiale. În prezent, China a hașurat Marea Chinei de Sud și plantează sistematic în acest spațiu insule artificiale, pe care înfige drapelul republicii, după care anunță că îi aparțin și apele teritoriale. Beijingul acționează atât de laborios, încât între aceste noi teritorii asupra cărora se exercită suveranitatea Republicii Chineze, încet- încet nu mai există niciun spațiu liber. Și, astfel, Marea Chinei de Sud se închide. În beneficiul exclusiv al Chinei. În timp ce toate stalele riverane, nu puține la număr, sunt silite să-și restrângă posibilitatea de liberă circulație. Practic, în mod pașnic, utilizând lacune ale dreptului internațional, China își mărește teritorul. Aceasta este provocarea pe care o invocă Statele Unite.

Mai e însă necesară, ca să nu rămânem datori nici Washingtonului, o precizare. Procedând astfel, China ar putea fi acuzată că încalcă drepturile unor state din zona geografică respectivă. Atâta doar că Statele Unite nu sunt parte a acestui conflict asimetric legat de Marea Chinei de Sud. America nu este un stat riveran aal Mării Chinei de Sud. În consecință, nu drepturile Statelor Unite sunt încălcate.

Dar atunci la ce interese se referă în mod implicit secretarul apărării din Statele Unite? Mie cel puțin îmi este clar. Se referă nu în mod direct la interesele americane, ci la interesele unor state împreună cu care Washingtonul a construit sau încearcă să construiască alianțe strategice. Aceste alianțe strategice au drept scop încercuirea Chinei. Invocarea legislației mărilor în acest caz este legitimă până la un punct. De la un punct încolo, este ilegitimă. Pentru că până la urmă este treaba statelor riverane să reacționeze. Statele Unite au încetat de facto să mai fie jandarmul lumii. Dar totuși mai încearcă.

De fapt, Washingtonul caută cu disperare un casus belli. Un motiv cât de cât plauzibil de conflict, în care, la o adică, s-ar putea angaja militar împotriva Chinei. Adevăratul război chino-american nu este în Marea Chinei de Sud. Este în plan economic. Și nu poate fi detectat sau localizat conform normelor de drept internațional. Dar orice pretext este bun, atunci când o mare putere își pierde supremația economică, dar își păstrează în continuare supremația militară. Asta ca să știm pe ce lume trăim.