Mușcătura de pisică este mai gravă decât cea de câine pentru că dinții pisicii, ca așchiile, ajung foarte profund și inoculează o bacterie numită Pasteurella care trăiește fiziologic în orofaringele pisicii, dar care pentru om e destul de periculoasă dacă e incoluată în profunzime.
Mușcăturile de pisică reprezintă o urgență medicală care necesită atenție imediată, din cauza riscului ridicat de infecție. Dinții ascuțiți ai pisicilor pot pătrunde adânc în țesuturi, creând răni punctiforme care se închid rapid la suprafață, dar captează bacteriile în interior. Aceste bacterii se pot multiplica rapid, ducând la infecții severe în decurs de 24-48 de ore.
Mușcătura de pisică, mai periculoasă decât cea a câinelui
Cavitatea bucală a pisicilor găzduiește numeroase bacterii periculoase. Dinții lor ascuțiți pot injecta bacterii adânc în țesuturile pielii în timpul unei mușcături, creând orificii de puncție care se pot sigila rapid, capturând bacteriile sub piele, unde condițiile sunt ideale pentru proliferarea acestora. O infecție cutanată, cunoscută sub numele de celulită, poate apărea rapid după o astfel de mușcătură.
Prin mușcătura pisicilor, bacterii precum Staphylococcus aureus, Campylobacter și Pasteurella multocida pot fi introduse în corpul uman. Staphylococcus aureus, prezent des pe pielea oamenilor și animalelor, se răspândește prin contact direct, iar pisicile nu prezintă de obicei semne vizibile ale acestei infecții, ceea ce face dificilă detectarea sa.
Infecția cu Campylobacter poate fi contractată prin contactul cu fecalele unei pisici infectate sau prin apă și alimente contaminate, manifestându-se prin crampe stomacale, febră, greață și diaree.
În cazul infecției cu Pasteurella, apărută după o mușcătură sau zgârietură de pisică, semnele inițiale pot apărea în câteva ore, iar mâinile, articulațiile și tendoanele sunt cele mai expuse riscului.
Oamenii pot contracta și febra zgârieturii de pisică, numită și boala zgârieturii de pisică, cauzată de bacteria Bartonella henselae, transmisă de pisici infectate prin mușcături de purici sau prin lupte cu alte pisici infectate. O mușcătură, o zgârietură sau chiar saliva unei pisici infectate pot transmite această bacterie.
Ce complicații pot apărea
O infecție cauzată de o mușcătură de pisică poate conduce la complicații grave dacă nu este tratată prompt. Printre acestea se numără celulita, abcesele și septicemia, precum și leziuni ale tendoanelor și nervilor, care pot duce la pierderea funcționalității zonei afectate și la cicatrici permanente, mai ales în cazul mușcăturilor adânci.
Encefalopatia, caracterizată prin alterarea stării mentale, cu afectarea cognitivă, atenției și a conștienței și osteomielita, o infecție a oaselor ce provoacă dureri intense și distrugerea țesutului osos, pot fi și ele consecințe ale mușcăturii de pisică.
În cazurile foarte grave, mușcătura poate duce la sepsis, o infecție sistemică severă, care reprezintă o urgență medicală ce necesită intervenție imediată pentru a preveni insuficiența organelor și decesul.
Uneori, se poate ajunge la amputarea membrelor lezate, pentru a opri răspândirea infecției și a salva viața pacientului. Fără tratament adecvat, infecțiile severe cauzate de mușcăturile de pisică pot fi fatale. Intervenția medicală rapidă este esențială pentru a preveni aceste complicații și pentru a asigura o recuperare completă.
În urma unei mușcături de pisică, este imperativ să se efectueze investigații medicale, pentru a evalua riscul de infecție și a începe tratamentul. Medicul va examina rana, pentru a determina gravitatea acesteia și pentru a identifica semne de infecție, precum roșeața, umflătura, căldura sau prezența puroiului.
Dacă rana este adâncă ori a afectat tendoanele sau oasele, poate fi nevoie de o radiografie pentru a exclude leziuni profunde. Mușcătura de pisică prezintă un risc semnificativ pentru sănătate din cauza structurii anatomice a dinților felini și a bacteriilor prezente în cavitatea lor bucală.