Pe 21 august, Biserica Ortodoxă prăznuiește un sfânt despre care puțini au auzit, dar care a jucat un rol crucial în răspândirea creștinismului: Sfântul Apostol Tadeu. Nu e la fel de cunoscut ca Petru sau Pavel, dar viața lui este presărată cu minuni, vindecări și fapte care au schimbat istoria credinței.
Cine a fost, de fapt, Sfântul Apostol Tadeu?
Tradiția spune că Sfântul Tadeu a fost botezat chiar de Sfântul Ioan Botezătorul. După Învierea lui Hristos, Tadeu s-a întors în orașul său natal, Edesa, și a început să predice cu putere o credință care pe atunci era interzisă, dar vie: credința în Hristos cel Înviat.
Cel mai cunoscut episod din viața sa este desprins parcă dintr-un film: Regele Avgar al Edesei, bolnav de lepră, a fost vindecat în chip miraculos după ce a atins o icoană nefăcută de mână omenească, trimisă chiar de Mântuitorul prin Apostolul Tadeu. După această minune, nu doar regele s-a convertit la creștinism, ci și întregul oraș – un moment care a transformat Edesa într-un bastion al credinței creștine.
De la idolatrie la credință. Cum a schimbat un singur om destinul unui popor
Puterea cuvântului său și minunile săvârșite l-au făcut pe Tadeu să fie considerat un adevărat „apostol al imposibilului”. După convertirea Edesei, el a dus lumina Evangheliei mai departe, în Siria și Fenicia, unde a întors nenumărați oameni la Dumnezeu. Tradiția spune că a murit în cetatea Berit, iar moaștele sale au devenit sursă de vindecare pentru cei care se roagă cu credință.
Sărbătoarea Sfântului Tadeu nu este una obișnuită. E o zi cu cruce neagră în calendar, în care se spune că nu e bine să speli sau să faci treburi grele. Nu pentru că e un simplu obicei, ci pentru că această zi e un prilej de rugăciune, vindecare și speranță. Cei care trec prin boli, suferințe sau momente grele sunt încurajați să se roage Sfântului Tadeu, considerat un sprijin al celor în încercare.